The Real Ambassadors: Dave și Iola Brubeck și Louis Armstrong sfidează segregarea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o descriere detaliată și captivantă a contribuțiilor lui Dave și Iola Brubeck la jazz și la justiția socială, concentrându-se pe eforturile lor cu „The Real Ambassadors”. Ea explorează călătoria lor, provocările cu care s-au confruntat și rolul lor semnificativ în promovarea incluziunii în muzică în timpul perioadei Războiului Rece.

⬤ Bine documentată și bine scrisă
⬤ oferă o perspectivă convingătoare și detaliată asupra vieții și muzicii familiei Brubecks
⬤ subliniază importanța justiției sociale
⬤ include un context istoric bogat și povești personale
⬤ oferă detalii din culise despre „The Real Ambassadors” și semnificația sa.

Unii cititori pot găsi copleșitoare profunzimea detaliilor; nu este o lectură rapidă și poate necesita mai multă răbdare din partea cititorilor ocazionali.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Real Ambassadors: Dave and Iola Brubeck and Louis Armstrong Challenge Segregation

Conținutul cărții:

Keith Hatschek spune povestea a trei artiști hotărâți: Louis Armstrong, Dave Brubeck și Iola Brubeck și a poziției pe care au luat-o împotriva segregației prin scrierea și interpretarea unui musical de jazz intitulat The Real Ambassadors. Conceput pentru prima dată de Brubeck în 1956, drumul muzicalului spre scenă pentru premiera din 1962 a fost presărat cu răsturnări de situație extraordinare pe fundalul mișcării pentru drepturile civile. O serie de personaje pline de culoare, de la impresari de pe Broadway la manageri legați de bande, apar în povestea captivantă.

În timpul Războiului Rece, Departamentul de Stat al SUA i-a recrutat pe unii dintre cei mai mari muzicieni americani pentru a servi ca ambasadori ai jazzului, făcând turnee în întreaga lume pentru a promova așa-numita "societate liberă". Onorați ca celebrități în străinătate, ambasadorii jazz-ului, care erau în marea lor majoritate afro-americani, s-au întors acasă pentru a se confrunta cu discriminarea rasială și cu vise amânate. Brubecks au folosit acest dublu standard ca mesaj central al musicalului, folosind umorul și patetismul pentru a împărtăși perspective asupra valorilor americane.

Pe 23 septembrie 1962, debutul uimitor al trupei The Real Ambassadors a stârnit râsete, bucurie și lacrimi în fața unei arene pline la Festivalul de Jazz de la Monterey. Deși criticii au salutat în unanimitate spectacolul, acesta a devenit, din păcate, o notă de subsol în biografiile membrilor distribuției. Costul enorm al reunirii unei distribuții pline de vedete a făcut imposibilă punerea în scenă și turneul creației. Cu toate acestea, The Real Ambassadors: Dave and Iola Brubeck and Louis Armstrong Challenge Segregation (Dave și Iola Brubeck și Louis Armstrong sfidează segregația) încheie această poveste despre jazz prin detalierea modului în care spectacolul a fost reluat triumfal în 2014 de Jazz at Lincoln Center. Acest lucru a reafirmat locul musicalului ca parte integrantă a istoriei jazzului din America și a servit ca o reamintire importantă a modului în care vocile artiștilor sunt o forță puternică pentru schimbarea socială.