The Show That Never Ends: Ascensiunea și decăderea Prog Rock

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Dave Weigel, „The Show That Never Ends”, aruncă o privire respectuoasă și cuprinzătoare asupra istoriei rock-ului progresiv, oferind interviuri și materiale de arhivă pentru a documenta ascensiunea și decăderea acestuia. Deși oferă relatări captivante și perspective valoroase asupra genului, criticile au remarcat probleme de profunzime, organizare și concentrare, în special în ceea ce privește anumite formații și muzica în sine.

⬤ Prezentare respectuoasă și cuprinzătoare a istoriei rock-ului progresiv.
⬤ Stil de scriere captivant, cu anecdote amuzante.
⬤ Perspective valoroase atât asupra formațiilor importante, cât și asupra celor mai puțin cunoscute.
⬤ Autorul demonstrează o cunoaștere profundă a genului.
⬤ Cercetare bună și verificare a faptelor.

⬤ Nu este suficient de cuprinzător pentru fanii înrăiți; unele formații cheie primesc puțină atenție.
⬤ Scrierea suferă de probleme de editare și defecte de organizare.
⬤ Accent limitat pe teoria muzicii și pe detaliile muzicale reale.
⬤ Unii cititori consideră că prejudecățile negative din relatarea istoriei sunt neplăcute.
⬤ Lipsesc elemente care ar îmbunătăți experiența multimedia, cum ar fi link-uri pentru ascultarea muzicii discutate.

(pe baza a 123 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Show That Never Ends: The Rise and Fall of Prog Rock

Conținutul cărții:

The Show That Never Ends este povestea definitivă a extraordinarei ascensiuni și decăderi a rock-ului progresiv („prog”). Epitomizat de formații clasice, aflate în fruntea clasamentelor, precum Yes, Genesis, Pink Floyd, Jethro Tull și Emerson Lake & Palmer, împreună cu succesori precum Rush, Marillion, Asia, Styx și Porcupine Tree, prog-ul a vândut sute de milioane de discuri. Acesta a adus în mainstream albume conceptuale, coperte distanțate, semnături temporale nebunești, înregistrări multipistă și scenografie atât de bombastică încât a fost ironizată în filmul clasic This Is Spinal Tap.

Cu o cunoaștere vastă a ceea ce Rolling Stone a numit „genul delicios de decadent pe care punkerii nu au reușit să îl ucidă”, cu acces la oamenii cheie care au făcut muzica și cu pasiunea unui adevărat entuziast, David Weigel, reporter național la Washington Post, spune povestea prog-ului în tot fastul, creativitatea și excesul său.

Weigel explică exact ce a fost „progresiv” în prog rock și cum complexitatea și experimentalismul său au apărut din precursori precum Beach Boys Pet Sounds și Beatles Sgt. Pepper. El urmărește popularitatea prog de la succesul masiv al pieselor „Whiter Shade of Pale” de la Procol Harum și „Nights in White Satin” de la Moody Blues în 1967. El dezvăluie modul în care au fost realizate cele mai bine vândute albume de epocă ale prog-ului, inclusiv The Dark Side of the Moon, Thick as a Brick și Tubular Bells. Și explorează apariția unor noi instrumente în mixul prog, cum ar fi sintetizatorul, flautul, mellotronul și - celebrul - chitara cu două gâturi.

The Show That Never Ends este plin de amintiri sincere ale muzicienilor celebri ai prog-ului. De asemenea, prezintă portrete memorabile ale contribuțiilor vitale ale producătorilor, antreprenorilor și tehnicienilor precum Richard Branson, Brian Eno, Ahmet Ertegun și Bob Moog.

În cele din urmă, Weigel apără prog-ul de batjocura enormă pe care a primit-o timp de o generație și dezvăluie noul respect critic și popularitatea pe care le-a obținut în resurgența sa contemporană.