The Sissies

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Conținutul cărții:

Poezie. Studii LGBT. "Compusă în excursii pe bicicletă prin San Francisco, poezia THE SISSIES a lui Evan Kennedy își propune să "fie subjugată" și să vorbească ca animal lup, bou, oaie, măgar. Un pescăruș de ballpark care se instalează pe terenul exterior al echipei Giants. Jocul de cuvinte casual și manierat cu Sfântul Francisc de Assisi (patronul orașului și al animalelor) și cu "un sissy" stă la baza argumentului lui Kennedy împotriva "superiorității de doi bani" a oamenilor și pentru "dizolvarea taxonomiei animalelor". Vorbitorul se străduiește, dar nu ajunge, la o transfigurare a creaturii: "când spun lup, mă refer la altceva la care vreau să ajung", un orizont care dispare continuu. Printre ecouri ale argumentului medieval împotriva homosexualității ca fiind "contrară kynde" sau naturii, Kennedy sugerează că exclusivitatea noastră de specie (homo, uman) este pericolul nostru aparent: "am păstrat doar identitatea cu noi înșine". La fel ca dorința trubadurului pentru soția altuia, prin definiție de neatins, sau dorința pentru creatorul cuiva și pentru acel alt țărm, aceste poezii tresar și pasc spre o empatie mai deplină cu creaturile, o blândețe beatifică în fața băsismului homosexual, unde corpul poate fi "liniștit ca carne"." Julian Talamantez Brolaski.

"SISELE" cântă trupul stigmatizat (ciomăgit, binevoitor, defăimat) deși știe mai bine decât să tindă spre o transcendență nepământeană. În calitate de coleg, sunt invidios și ușurat să citesc o poezie cu pieptul gol, electrică și rară în fuziunea sa dintre intuiția poetică și gândirea riguroasă. "Lăsați-mă să vorbesc ca un captiv al nimănui", scrie Kennedy, fără a fi constrâns de tendințe sau pretenții. Această carte mă face să cred din nou în vocația noastră." Corrine Fitzpatrick.

"Corpul triplu al textului, ca orice uni-trinitate sanctificată demnă de acest nume, 'îndeplinește) o etichetă supraumană față de restul creației'. Aici, trinitatea este queer/poet/ciclist urban, al cărui corp gonește cu o fragilitate nervoasă prin peisaje urbane de apoteoză explozivă. Corpul și renunțarea la el, surse nesfârșite de mirare mistică, ocazionează transcendența subiectivă conform unui șablon ciclic: cel al cântecului de laudă, în special celebra rugăciune a Sfântului Francisc de Assisi, care aduce un omagiu pan-teistic tuturor elementelor creației, de la gândacul de bucătărie la băieții cu mască de câine care împânzesc uni-trinitatea vieții sale, care, asemenea corpului, minții și textului său, sunt un ecosistem exaltant, un "sanctuar al vieții sălbatice" lingvistice." Maria Damon".