Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile cărții „Slynx” de Tatyana Tolstaya prezintă o imagine complexă a cărții, subliniind stilul său unic și comentariile care îndeamnă la reflecție, observând în același timp și dificultățile întâmpinate de unii cititori în a se implica pe deplin în narațiunea și structura sa.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru umorul său negru, limbajul bogat și comentariul social profund privind societatea rusă, politica și natura umană. Criticii apreciază proza unică a lui Tolstaya și construcția complexă a lumii care îmbină absurdul cu realismul. Mulți consideră cartea edificatoare și o completare valoroasă a genului distopic, menționând „viziunea sa unică și obsedantă” și intuițiile sale profunde.
Dezavantaje:Criticii subliniază faptul că narațiunea poate fi confuză și că îi lipsește o structură clară, tradițională a intrigii. Unii găsesc ritmul lent și consideră că cartea este prea lungă, în timp ce alții își exprimă frustrarea față de elementele sale abstracte. Umorul și referințele culturale ar putea fi pierdute pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu literatura și istoria rusă, ceea ce o face mai puțin accesibilă pentru un public mai larg.
(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Nou în format paperback
„O capodoperă literară postmodernă.” - The Times Literary Supplement.
La două sute de ani după ce civilizația a luat sfârșit în urma unui eveniment cunoscut sub numele de Explozie, Benedikt nu este genul care să se plângă. Are o slujbă - să transcrie cărți vechi și să le prezinte ca fiind cuvintele noului mare conducător, Fiodor Kuzmici, Glorybe - și, deși nu se bucură de statutul privilegiat al unui Murza, cel puțin nu este un șerb sau un Degenerator pe jumătate uman cu patru picioare înhăitat la o troică. De asemenea, are o casă, cu suficienți șoareci pentru a găti o masă gustoasă, și este fericit că nu are mutații: nu are degete în plus, nu are branhii, nu are coarne de cocoș care îi ies din pleoape. Și a reușit - cel puțin până acum - să se ferească de Saniturionii mereu vigilenți, care urmăresc pe oricine manifestă cel mai mic semn de gândire liberă, și de legendarul Slynx țipător care așteaptă în sălbăticia de dincolo.
Slynx-ul de Tatyana Tolstaya reimaginează fantezia distopică ca o plimbare sălbatică și oripilantă într-un parc de distracții. Situat între Focul palid al lui Nabokov și Portocala mecanică a lui Burgess, Slynxul este o operă de artă strălucitor de inventivă și strălucitor de ambiguă: o descriere a unei lumi degradate, plină de ecouri ale literaturii sublime din trecutul Rusiei; un portret zâmbitor al inumanității umane; un tribut adus artei atât în suveranitatea, cât și în neputința sa; o viziune a trecutului ca viitor în care viitorul este acum.
