Timpul libertății: Negritudine, decolonizare și viitorul lumii

Recenzii ale cititorilor

Această carte oferă o explorare pătrunzătoare a perspectivelor lui Césaire și Senghor privind potențialul imperiului francez pentru o federație multirasială și multiculturală. Cu toate acestea, ea suferă de editare slabă și conținut repetitiv, pierzând concentrarea asupra argumentelor principale.

⬤ Oferă perspective interesante asupra opiniilor lui Césaire și Senghor
⬤ discută implicațiile independenței și mentalitatea liderilor coloniali
⬤ oferă o prezentare detaliată a unui aspect specific al colonialismului.

⬤ Incredibil de repetitiv
⬤ pierde concentrarea cu tangențe irelevante
⬤ neglijează alte contexte istorice semnificative, cum ar fi Indochina și Algeria
⬤ în general, prost editat.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Freedom Time: Negritude, Decolonization, and the Future of the World

Conținutul cărții:

Freedom Time reconsideră decolonizarea din perspectiva lui Aime Cesaire (Martinica) și Leopold Sedar Senghor (Senegal) care, începând din 1945, au promovat autodeterminarea fără suveranitatea statului. În calitate de politicieni, intelectuali publici și poeți, aceștia au luptat pentru a transforma Franța imperială într-o federație democratică, cu fostele colonii ca membri autonomi ai unei polități transcontinentale.

Astfel, ei au revitalizat proiecte politice trecute, dar nerealizate, și au anticipat viitoruri imposibile, acționând ca și cum acestea ar fi ajuns deja. Refuzând să reducă emanciparea colonială la independența națională, ei au considerat decolonizarea drept o oportunitate de a reface lumea, de a reconcilia popoarele și de a realiza potențialul umanității.

Subliniind legătura dintre politică și estetică, Gary Wilder îi citește pe Cesaire și Senghor ca utopici pragmatici, umaniști situați și cosmopoliți concreți, ale căror idei postbelice pot lumina dezbaterile actuale despre autogestionare, politici postnaționale și solidaritate planetară. Freedom Time invită cercetătorii să decolonizeze istoria intelectuală și să globalizeze teoria critică, să analizeze dimensiunile temporale ale vieții politice și să pună la îndoială ipotezele teritorialiste ale istoriografiei contemporane.