Titlul original:
Treatises
Conținutul cărții:
Acest volum prezintă mai multe tratate ale Sfântului Ciprian (200/10? -258) în traducere. Către Donatus (Ad Donatum) este un monolog scris la scurt timp după botezul lui Ciprian în 246, în care acesta își exaltă renașterea spirituală în sacramentul botezului. Critica literară a ajuns să considere acest tratat drept un model pentru Confesiunile Sfântului Augustin. Veșmântul fecioarelor (De habitu virginum) scris în 249 se adresează femeilor ("flori în grădina Bisericii") care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu. În acest tratat despre virginitate, Ciprian le avertizează pe aceste femei împotriva căutării fineții și a capcanelor lumii.
Căzutul (De lapsis), scris în 251, tratează problemele întâmpinate în reconcilierea cu Biserica a celor care au dezertat în timpul persecuțiilor. Aceste probleme au fost acute mai ales după persecuția Deciană. Unitatea Bisericii Catolice (De unitate ecclesiae), scris foarte probabil în 251, este îndreptat în primul rând împotriva schismei novațiene. Acest tratat conține faimoasele cuvinte: "Nu poate avea pe Dumnezeu drept tată cel care nu are Biserica drept mamă".
Rugăciunea Domnului (De oratione dominica) este, așa cum indică titlul, un comentariu la Tatăl nostru. Multe dintre cuvintele și frazele sale amintesc de Tertulian, pe care Ciprian îl admira foarte mult. Pentru Demetrian (As Demetrianum) este o apărare viguroasă a creștinismului împotriva calomniilor păgâne. Mortalitatea (De mortalitate), scrisă probabil în 252 sau mai târziu, a fost adesea descrisă ca fiind o scrisoare pastorală a unui episcop pentru a-și alina și consola turma în timpul unei perioade de încercări și necazuri.
Munca și pomana (De opere et eleemosynis) este un tratat care ar fi putut fi scris în 252 sau chiar mai târziu. Este un îndemn cald și sincer al unui episcop către turma sa, încurajându-i să facă fapte bune. Binecuvântarea răbdării (De bono patientiae), scrisă cândva în cursul anului 256, a fost descrisă frecvent ca o predică rostită în timpul controversei privind validitatea botezului eretic în nordul Africii.
Gelozia și invidia (De zelo et livore), ca și tratatul precedent, seamănă foarte mult cu o predică ținută pe tema din titlu. A fost scris probabil între 251 și 257. Către Fortunatus (Ad Fortunatum), o lucrare plină de citate din Scriptură pentru a încuraja un creștin în timp de persecuție, a fost scrisă probabil între 253 și 257. În originalul său latin, acest tratat este o mărturie importantă a textului Bibliei înainte de revizuirile Sfântului Ieronim. Că idolii nu sunt zei (Quod idola dii non sint) este o lucrare relativ lipsită de importanță atunci când este judecată pe baza conținutului său. Cercetătorii patristici moderni se îndoiesc serios de autenticitatea sa.
