Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea a primit recenzii mixte, cititorii apreciindu-i ritmul rapid, intriga captivantă și stilul noir, în timp ce unii critică calitatea prozei și anumite elemente nerealiste. Cartea explorează critica socială prin experiențele protagonistului și contextul Franței de după 1968, echilibrând umorul și temele existențiale.
Avantaje:⬤ Narațiune rapidă și captivantă
⬤ elemente puternice de noir
⬤ explorează teme interesante legate de societate și clasă
⬤ personajele sunt convingătoare
⬤ poate fi citită dintr-o singură ședință
⬤ traducerea este lăudată
⬤ oferă o viziune unică asupra romanului polițist
⬤ răsturnări de situație și umor plăcute.
Dezavantaje:⬤ Unii consideră proza dificilă sau lipsită de calitate
⬤ se remarcă lacune ale intrigii și momente incredibile
⬤ unii cititori s-au simțit pierduți în poveste
⬤ finalul poate părea nerezolvat
⬤ referințele pot fi necunoscute cititorilor americani
⬤ câțiva cititori consideră că stilul este prea francez.
(pe baza a 28 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Three to Kill
Conținutul cărții:
"Cărțile sale sunt numai acțiune, desfășurându-se cu o eficiență laconică care i-ar face mândri pe ucigașii săi." - The Economist
Omul de afaceri Georges Gerfaut asistă la o crimă - și este urmărit de ucigași. Cu viața sa convențională dată peste cap, Gerfaut întoarce foaia și pornește pe urmele urmăritorilor săi. Pe parcurs, învață câteva lucruri despre el însuși.... Manchette - stilist magistral, ironist și critic social - limpezește viețile înghesuite ale profesioniștilor într-o lume neoconservatoare.
"Manchette și-a însușit și a subvertit thrillerul clasic (cu) descrieri de acțiune nediluată, violență și suspans (și) o perspectivă asupra răului, o lume dezamăgită de manipulare și furie...."-- Times Literary Supplement
"Exigențele meschine ale thrillerului clasic se trezesc sumar reduse la cremene de jeturile albastre înflăcărate ale conciziei, inteligenței, tensiunii și stilului lui Jean-Patrick Manchette."--Jim Nisbet, autor al Injecției letale și Preludiu la un țipăt
"Manchette este o necesitate pentru listele de lectură ale tuturor fanilor noir.... Manchette merită un profil mai înalt printre fanii genului noir." -- Publishers Weekly
"Manchette... face minuni în această poveste simplă. Stilul său este foarte concret, crud și aproape rece, la fel ca jazzul pe care eroul sau antieroul său Gerfaut îl devorează cu fiecare ocazie. Cu toate acestea, în acest scurt roman nu lipsesc atmosfera, emoția, personajele sau scriitura descriptivă, ci doar lipsa totală de material inutil care face ca povestea să pară atât de slabă și meschină." - Norman Price, EuroCrime
"O satiră socială cu suspans interesată în egală măsură de disecarea banalităților cotidiene și de producerea de senzații tari. Scriind cu economie, ironie tăioasă și un ochi pentru detaliile devastatoare, Manchette transformă ficțiunea pulp în literatură." -- Kirkus Reviews
"Deși nu există prea multe lucruri care să fie în mod evident morale - în sensul de bine versus rău - (acest roman) demonstrează de ce Manchette este aclamat ca omul care a scos romanul polițist francez sau "polar" din toropeala apolitică în care căzuse în momentul în care a început să-și publice "neo-polarele" în anii 1970.... Oricât de sumbre și cerebrale ar părea, este remarcabil cât de comice - într-un mod absurdist, de râs sau de plâns - sunt aceste cărți, ca și cum Manchette ar fi decis că a râde de produsele sistemului capitalist era cel mai potrivit mod de a ataca sistemul însuși." -- Jennifer Howard, Boston Review
"Ritmul este rapid, secvențele de acțiune sunt superbe, iar efectul este la fel de izbitor cum trebuie să fi fost atunci când cartea a fost publicată pentru prima dată în 1976." - Laura Wilson, The Guardian
"(T)e romanul este scris cu brio, plin de aluzii la artă, literatură și muzică, tapetat cu însăși textura și mobilierul vieții noastre. Manchette este Camus pe supraviteză, în același timp alb-fierbinte, rece ca gheața. Merită cam aceeași atenție." --James Sallis, Review of Contemporary Fiction
Jean-Patrick Manchette (1942--1995) a salvat romanul polițist francez din ghearele unor procedee polițienești învechite - restabilind latura noir în virtutea leftismului său de după 1968. Astăzi, Manchette este un totem pentru generația de scriitori francezi de romane polițiste care au venit în urma sa. Saxofonist de jazz, activist politic și scenarist, Manchette a fost influențat de Guy Debord la fel de mult ca și de Gustave Flaubert. City Lights a publicat mai multe dintre lucrările sale, inclusiv The Gunman.
