Trei soldați de John Dos Passos, Ficțiune, Clasici, Literatură, Război și armată

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Trei soldați” de John Dos Passos oferă o viziune multidimensională asupra vieții în armată în timpul și după Primul Război Mondial, concentrându-se pe experiențele soldaților care se confruntă cu sistemul militar și cu conflictele personale. În timp ce unii îi laudă limbajul descriptiv și explorarea profundă a unor teme precum inutilitatea războiului și opresiunea, alții îi critică structura, ritmul și caracterizarea, considerând că o mare parte din text este dezarticulat și lipsit de elemente de intrigă convingătoare.

⬤ Limbaj descriptiv bogat, care descrie în mod viu decorul și personajele.
⬤ Explorarea profundă a unor teme precum conflictul personal, deziluzia și natura vieții militare.
⬤ Dialog captivant care adaugă realism poveștii.
⬤ Perspectivă asupra vieții și luptelor soldaților, reflectând un puternic sentiment al generației de după Primul Război Mondial.

⬤ Probleme de ritm, cu secțiuni care par lungi și lungi fără suficientă acțiune.
⬤ Personajele sunt adesea considerate nerealiste sau prea ideologice, ceea ce face ca cititorilor să le fie greu să se conecteze cu ele.
⬤ Lipsa unui complot coerent și convingător, ceea ce face ca narațiunea să pară dezarticulată.
⬤ Scene de luptă limitate, care pot dezamăgi cititorii care se așteaptă la mai multă acțiune.

(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Three Soldiers by John Dos Passos, Fiction, Classics, Literary, War & Military

Conținutul cărții:

H. L.

Mencken, pe atunci practicând în principal ca un critic literar american, a lăudat cartea în paginile The Smart Set: "Până când Trei soldați va fi uitat și fantezia își va obține victoria inevitabilă asupra faptelor, nicio poveste de război nu va putea fi scrisă în Statele Unite fără să fie comparată cu ea - și nicio poveste care este mai puțin meticulos adevărată nu îi va face față. Dintr-o singură lovitură a eliminat oceane de romantism și vrăjeală. A schimbat întregul ton al opiniei americane despre război; a schimbat chiar și amintirile veteranilor de război.

Aceștia au văzut, fără îndoială, în mare parte ceea ce a văzut Dos Passos, dar a fost nevoie de realismul său îndrăzneț pentru a desprinde amintirile lor de sentimentalismul și buncredință predominante.".

"Nu știi că nu e bine să dormi în cămașa ta O.D.? Dă-o jos." "Da, domnule." "Care este numele tău? " Bărbatul s-a uitat în sus, clipind, prea amețit ca să vorbească. "Nu-ți știi propriul nume, eh? ", a spus ofițerul, uitându-se la bărbat cu sălbăticie, folosindu-și vocea tăioasă ca un bici.

-- "Repede, dă-ți jos cămașa și pantalonii și întoarce-te în pat." Ofițerul zilei a mers mai departe, fluturându-și lumina într-o parte și în alta în inspecția sa nocturnă a barăcii. Întuneric intens din nou și sunetul oamenilor care respirau adânc în somn, al oamenilor care sforăiau. În timp ce adormea, Fuselli îl auzea pe bărbatul de lângă el înjurând, monoton, într-o șoaptă egală, oprindu-se din când în când pentru a se gândi la noi murdării, la noi combinații de cuvinte, înjurându-și furia neputincioasă, liniștindu-se până la somn prin reiterarea monotonă a înjurăturilor sale.

Puțin mai târziu, Fuselli s-a trezit cu un strigăt înecat de coșmar. Visase că îl lovise pe O.D. în falcă, că ieșise din ulcior și că alerga, fără suflare, împiedicându-se, căzând, în timp ce compania de gardă îl urmărea pe un bulevard străjuit de puieți uscați, câștigându-l, în timp ce, cu voci metalice ca pocnetul declanșatoarelor puștilor, ofițerii strigau ordine, astfel încât era sigur că va fi prins, sigur că va fi împușcat.

S-a scuturat peste tot, scuturându-se de coșmar așa cum un câine se scutură de apă, și a adormit din nou, cuibărindu-se în pături.