Tristessa: Facsimil al ediției din 1960

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Tristessa” de Jack Kerouac oferă o perspectivă mixtă, subliniind stilul unic de scriere al romanului și descrierile evocatoare ale lumii interlope mexicane, dar remarcând în același timp dificultatea de a urmări romanul și proza incoerentă a autorului. În timp ce unii cititori găsesc un sens profund și o rezonanță emoțională în lucrare, alții consideră că este plictisitoare și că îi lipsește o poveste convingătoare.

Proza bogată și poetică a cărții surprinde esența lumii interlope mexicane și complexitatea relațiilor umane. Mulți recenzenți laudă capacitatea lui Kerouac de a exprima sentimente profunde și de a crea imagini vii ale personajelor și decorurilor sale. Cititorii apreciază cartea pentru natura sa introspectivă și pentru reflecția sa asupra iubirii, suferinței și dependenței.

Mai mulți recenzenți critică lipsa unei narațiuni coerente a cărții și dificultatea de a urmări stilul său sinuos. Unii au considerat-o o lectură plictisitoare, remarcând că părea mai lungă decât lungimea sa reală și că nu era bine concentrată. În plus, sfârșitul abrupt al cărții și fluxul dezarticulat au fost puncte de dezamăgire pentru unii cititori.

(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tristessa: Facsimile of 1960 Edition

Conținutul cărții:

2018 Retipărire a ediției din 1960. Facsimil complet al ediției originale, nu este reprodus cu software de recunoaștere optică. Tristessa este o nuvelă a scriitorului Jack Kerouac din Generația Beat, a cărei acțiune se petrece în Mexico City. Se bazează pe relația sa cu o prostituată mexicană (personajul principal). Numele real al femeii era Esperanza („speranță” în spaniolă); Kerouac i-a schimbat numele în Tristessa („tristeza” înseamnă tristețe în spaniolă și portugheză).

Allen Ginsberg, în descrierea cărții, a scrisdespre carte ca „... o meditație narativă care studiază o găină, un cocoș, un porumbel, o pisică, un câine, carne de familie și o doamnă drogată răpitoare și răvășită”. În Tristessa, Kerouac încearcă să schițeze pentru cititor o imagine a transcendenței liniștite în circumstanțe agitate și uneori periculoase. El povestește despre dependența de morfină și viața sărăcăcioasă a Tristesei cu descrieri întinse cu elemente ale frumuseții și inocenței ei sfinte.

La începutul romanului, Kerouac încearcă să comunice convingerile sale budiste. Aceste convingeri devin o metaforă încâlcită în cultura și limba necunoscută pe care Kerouac încearcă să le înțeleagă și cu care încearcă să se conecteze în poveste. Contrastul dintre reacția inițială pe care cititorul o poate avea față de viața sărăcită și marginalizată a Tristesei și natura autodistructivă a dependenței sale contrastează cu frumusețea descrierilor lui Kerouac.