Tulburarea de conversie: Ascultarea corpului în psihanaliză

Recenzii ale cititorilor

Cartea „21st Century Psychoanalysis” de Jamieson Webster combină narațiunea personală cu teoria psihanalitică complexă, concentrându-se în special pe concepte precum conversia și isteria. Deși a fost lăudată pentru ideile sale originale și pentru proza sa captivantă, cartea a fost criticată pentru că este densă, complicată și lipsită de un context suficient pentru ideile sale, ceea ce o face dificilă pentru unii cititori.

⬤ Proză captivantă și originală care captivează cititorii și reflectă procesele psihanalitice.
⬤ Oferă noi perspective asupra conversiei și isteriei, cu exemple bine gândite și experiențe personale.
⬤ O contribuție valoroasă la psihanaliza contemporană, promovând discuții importante.

⬤ Unii cititori consideră că scrierea este densă, obtuză și greu de urmărit.
⬤ Lipsește un context suficient pentru ideile complexe, putându-i îndepărta pe cei care nu cunosc bine teoria psihanalitică.
⬤ Anumite critici menționează un ton egocentric și o lipsă de aplicații practice pentru profesioniști și pacienți.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Conversion Disorder: Listening to the Body in Psychoanalysis

Conținutul cărții:

Tulburarea de conversie - un termen psihiatric care numește transformarea enigmatică a energiei psihice în manifestări corporale - oferă o modalitate de a regândi prezentul. Cu atât de mulți oameni care suferă de simptome corporale inexplicabile; cu atât de mulți care caută să recurgă la tratamente farmacologice sau la modificări corporale; cu bărbați și femei tineri aparent dispuși să exercite violență asupra oricui, inclusiv asupra lor înșiși - o dezordine radicală în cultură insistă la nivelul corpului.

Parte memorii, parte caz clinic, parte investigație teoretică, această carte caută corpul. Este acesta o entitate psihopatologică, o răscruce culturală, politică și biologică sub forma îngrijirii sau fundamentul activității psihanalitice pe tema sexualității? Jamieson Webster urmărește semnificațiile schimbătoare ale conversiei - în procesele religioase, economice și chiar chimice - revizitând lucrările unor gânditori la fel de diverși precum Benjamin, Foucault, Agamben și Lacan. Ea oferă o relatare intimă a propriei sale convertiri de la pacient la psihanalist, precum și a luptei sale continue de a înțelege complexitatea corpului pacientului.

Atunci când ascultă vise, simptome, îngrijorări sau impasuri sexuale, corpul devine un tropă definitoriu care ascunde o dorință vulnerabilă și urgentă de transformare. Tulburarea de conversie numește ceea ce este singular în legătură cu împletirea dintre corpul fracturat și lumea socială, pentru a imagina ce fel de vindecare este posibilă.