Viața și moartea psihanalizei [The Life and Death of Psychoanalysis

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă călătoria introspectivă a autorului prin psihanaliză, subliniind evoluția și relevanța acesteia în contrast cu psihologia cognitivă. Acesta reflectă asupra complexității transferului și asupra istoriei bogate a gândirii psihanalitice. Autorul critică percepția declinului psihanalizei, subliniind în același timp valoarea sa durabilă și lipsa controverselor etice întâlnite în psihologia cognitivă.

⬤ Perspectivele introspective și provocatoare asupra psihanalizei
⬤ se bazează pe figuri fundamentale precum Freud și teoreticieni contemporani precum Adorno și Lacan
⬤ explorează în mod eficient complexitatea experiențelor emoționale și intelectuale
⬤ încurajează cititorii să se implice profund în subiect.

⬤ Utilizarea termenului „moarte” în titlu poate induce în eroare
⬤ unii cititori ar putea găsi discuțiile despre psihologia cognitivă prea critice sau complicate
⬤ ar putea fi dens pentru cei care nu sunt familiarizați cu conceptele psihanalitice sau cu lucrările teoreticienilor freudieni și contemporani.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Life and Death of Psychoanalysis

Conținutul cărții:

De la nașterea sa deosebită în autoanaliza lui Freud până la starea sa actuală de criză profundă, psihanaliza a fost întotdeauna o practică care își pune la îndoială propria existență. La fel ca pacienții care se riscă în acest act, viața psihanalizei depinde cumva de acest teren amenințat.

Poate că psihanaliza trebuie să rămână întotdeauna într-o poziție precară, chiar fantomatică, la limita dintre viață și moarte? Jamieson Webster susține că viața și moartea psihanalizei depind de însăși problema dorinței, readucând această problemă în centrul teoriei și practicii psihanalitice.

Urmărind propria relație cu domeniul, ea relatează povestea formării sale prin interpretarea a trei vise semnificative, precum și întâlnirea sa cu trei gânditori pentru care problema psihanalizei rămâne crucială: Adorno, Lacan și Badiou. Estompând granița dintre personal și teoretic, această carte explorează modul în care cineva, prin munca dificilă a transferului și a lecturii, poate trăi viața dorinței care testează chiar limitele a ceea ce înseamnă să fii uman.