Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile la cartea „The Last Kaiser: The Life of Wilhelm II” de Giles MacDonogh prezintă o perspectivă împărțită asupra cărții. În timp ce unii cititori îi apreciază cercetarea aprofundată și calitatea narativă, alții îi critică uscăciunea și inexactitățile. Cartea încearcă să ofere o viziune complexă asupra Kaiserului Wilhelm al II-lea, detaliindu-i viața și domnia în contextul Primului Război Mondial, dar mulți consideră că nu reușește să fie captivantă în ceea ce privește povestirea și explorarea personajelor.
Avantaje:⬤ Bine documentată
⬤ narațiune amănunțită
⬤ oferă detalii istorice
⬤ perspective interesante asupra vieții lui Wilhelm
⬤ prezintă o perspectivă echilibrată asupra Kaiserului
⬤ lizibilă și ușor de urmărit pentru unii cititori.
Dezavantaje:⬤ Stil de scriere sec
⬤ lipsit de implicare și profunzime emoțională
⬤ unele inexactități constatate
⬤ prea pedant pentru cititorii profani
⬤ explorare insuficientă a caracterului personal al lui Wilhelm
⬤ perceput ca fiind revizionist și prea indulgent față de Wilhelm.
(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Last Kaiser: The Life of Wilhelm II
Conținutul cărții:
Ultimul kaiser al Germaniei s-a născut la Potsdam pe 27 ianuarie 1859, fiind fiul prințului Frederick al Prusiei și al prințesei Vicky, cel mai mare copil al reginei Victoria. William s-a născut cu un braț ofilit - posibil rezultatul paraliziei cerebrale - și mulți istorici au căutat în acest lucru un indiciu al comportamentului său de mai târziu. A fost considerat nebun de unii, excentric de alții. Posedând un temperament feroce, era predispus la declarații reacționare, adesea contrazise de următoarea sa acțiune sau declarație. Se zvonea că ar fi avut numeroși copii nelegitimi și totuși era, după toate aparențele, un prigonit. A fost educat de un meditator calvinist sever, Hinzpeter, dar anturajul său l-a răsfățat, permițându-i să câștige la jocuri și manevre pentru a compensa diformitățile sale. Acest lucru i-a dat un sentiment de invincibilitate inerentă.
William a devenit kaiser la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Doi ani mai târziu, l-a alungat pe Bismarck după ce acesta i-a blocat politica socială liberală. El a destabilizat politica externă a Cancelarului de Fier prin faptul că nu a reînnoit Tratatul de reasigurare cu Rusia, o decizie care a deschis calea pentru alianța Rusiei cu Franța în 1891. William a continuat apoi să construiască o flotă puternică. Deși a negat întotdeauna că ținta sa era Marea Britanie, există dovezi că dominația germană asupra mărilor era adevăratul său scop - secretarul său de stat, Tirpitz, era mai puțin preocupat să mulțumească britanicii decât nepotul reginei Victoria. Dar William o idolatriza pe regina britanică. De îndată ce a auzit că aceasta este pe moarte, s-a grăbit la Osborne House pentru a fi la căpătâiul ei; fiica sa a declarat mai târziu: "Regina Angliei a murit în brațele Kaiserului german".
William al II-lea este perceput pe scară largă ca un belicos care părea încântat de obținerea puterii, de vărsarea de sânge și de scopurile beligerante ale personalului său; cu toate acestea, imaginea pe care și-a creat-o pentru sine și pentru posteritate a fost aceea de "Împărat al păcii". Din punct de vedere istoric, el a fost învinuit pentru Primul Război Mondial, deși a depus eforturi reale pentru a-l preveni. A fost catalogat drept antisemit, dar, în mod ironic, naziștii l-au descris drept un "iubitor de evrei". În această nouă viață fascinantă și autoritară, MacDonogh, apreciat pe scară largă pentru biografia sa despre Frederick cel Mare, aruncă o privire nouă asupra acestui om de stat complex și contradictoriu și asupra acuzațiilor care i se aduc, pentru a descoperi că multe dintre acestea nu mai pot fi susținute.
