Evaluare:
„Ultimul om” de Mary Shelley prezintă o explorare emoționantă a singurătății și a nevoii umanității de a fi însoțită într-un viitor distopic. În timp ce romanul este bogat în profunzime filosofică și rezonanță emoțională, cititorii au reacții contradictorii în ceea ce privește stilul narativ și ritmul său. Unii îl consideră frumos scris, în timp ce alții îi critică verbozitatea și lipsa de conținut captivant în anumite părți.
Avantaje:⬤ Teme filosofice bogate și profunzime emoțională.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor, în special în ceea ce privește izolarea și compania.
⬤ Pionierat în descrierea elementelor distopice în literatură.
⬤ Proză evocatoare și poetică care rezonează cu mulți cititori.
⬤ Stilul de scriere verbos și excesiv de florid, care poate fi plictisitor.
⬤ Probleme legate de ritm, în special la mijlocul cărții, unde acesta se prelungește.
⬤ Unii cititori au simțit o lipsă de puncte de intrigă captivante și de investiții în personaje.
⬤ Percepută ca nefiind o adevărată viziune „futuristă”, lipsită de imaginație tehnologică.
(pe baza a 166 recenzii ale cititorilor)
The Last Man
Preluat dintr-un text antic găsit abandonat într-o peșteră, Ultimul om se încheie în 2100, "ultimul an al lumii".
O ciumă mondială devastatoare a anihilat întreaga omenire, cu excepția unui singur om, care face o cronică a dispariției lumii. Acest roman de groază apocaliptică, publicat inițial în 1826, a fost respins la vremea sa și a fost scos de sub tipar din 1833 până în 1965, când a apărut prima ediție Bison Books.
Mary Shelley (1797-1851) a fost autoarea a numeroase opere, dintre care cea mai cunoscută este clasicul Frankenstein. Judith Tarr este autoarea a peste treizeci de romane fantastice și de ficțiune istorică, inclusiv a secvenței Epona.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)