Un text ebraic vechi al Evangheliei Sfântului Matei: Tradus și cu o introducere Note și anexe

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă un amestec de apreciere pentru traducerea unică a Evangheliei după Matei și nemulțumire din cauza așteptărilor neîmplinite cu privire la prezența textului ebraic. Unii cititori găsesc valoare în perspectiva istorică, în timp ce alții au fost dezamăgiți de absența textului ebraic și de descrierile percepute ca înșelătoare.

⬤ Traducere unică a Evangheliei după Matei
⬤ document istoric valoros
⬤ oferă o narațiune interesantă
⬤ traducere excelentă cu informații suplimentare.

⬤ Nu include text ebraic
⬤ descrierea înșelătoare a dus la dezamăgire
⬤ nu diferă semnificativ de traducerile moderne
⬤ unii cititori se așteptau la mai mult conținut textual.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

An Old Hebrew Text of St. Matthew's Gospel: Translated and with an Introduction Notes and Appendices

Conținutul cărții:

În primăvara anului 1925, scriitorul a cumpărat de la un librar anticar din Londra un volum mic, datat 1555 d.Hr., care conținea Evanghelia după Matei în ebraică, urmată de o serie de obiecții evreiești la adresa Evangheliei, în număr de douăzeci și trei, de asemenea în ebraică.

Textul Evangheliei era însoțit la sfârșitul volumului de o traducere latină. O epistolă dedicată lui Charles de Guise, cardinal de Lorena, relatează cum Jean du Tillet, episcop de Brieu, în timp ce călătorea în Italia în anul 1553, a găsit manuscrisul ebraic printre evrei și l-a adus cu el la Paris, unde l-a însărcinat pe un erudit ebraic, Jean Mercier, să îl traducă în latină.

Cu toate acestea, Mercier are o poveste ușor diferită de spus. În prefața sa, el afirmă că episcopul de Brieu a smuls manuscrisul de la evreii din Roma pentru a-l examina. Dovada confirmării acestei afirmații apare în faptul că, la 12 august 1553, Papa Iulius al III-lea a semnat un decret pentru suprimarea Talmudului la cererea antisemitului Pietro, cardinalul Caraffa, Inchizitorul General, ulterior Papa Paul al IV-lea.

Acest decret a fost pus în aplicare la Roma cu mare cruzime în ziua de Rosh Hashanna (Anul Nou evreiesc), 9 septembrie 1553, pentru că nu numai exemplarele Talmudului au fost confiscate, sub pretextul că erau potrivnice creștinismului, ci și orice carte ebraică pe care slujitorii Inchiziției puteau pune mâna. Este foarte probabil ca episcopul de Brieu să fi găsit manuscrisul ebraic al Evangheliei lui Matei printre cărțile confiscate.