Urși dansatori: Povești adevărate ale unor oameni nostalgici după viața sub tiranie

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă unică asupra vieții de după comunism, folosind metafora urșilor dansatori pentru a explora experiențele oamenilor care trec de la regimurile opresive la libertate. Deși oferă comentarii pătrunzătoare și este bine documentată, unii cititori au simțit că accentul pus pe urși a eclipsat poveștile umane menite să ilustreze temele mai largi ale nostalgiei și ajustării regimului postsovietic.

⬤ Oferă o perspectivă unică și pătrunzătoare asupra vieții postcomuniste
⬤ bine documentat și bine scris
⬤ analogii inteligente între urși și oameni
⬤ stil narativ captivant
⬤ informativ despre tradițiile istorice și experiențele culturale.

⬤ Accentul pus pe urșii dansatori poate deturna atenția de la poveștile oamenilor
⬤ unii cititori au găsit narațiunea lentă sau dezarticulată
⬤ descrisă ca neîmplinind pe deplin așteptările pe baza subtitlului
⬤ anumite anecdote au părut superficiale sau vag țesute.

(pe baza a 40 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dancing Bears: True Stories of People Nostalgic for Life Under Tyranny

Conținutul cărții:

*As heard on NPR's All Things Considered *.

"Absolut original." -- The New York Times Book Review

"Amestecând jurnalismul îndrăzneț cu alegorii mai îndrăznețe, dl Szablowski ne învață cu o persistență ingenioasă că trebuie să ne dorim libertatea mai degrabă decât să o așteptăm pur și simplu." -- Timothy Snyder, autorul bestsellerului New York Times On Tyranny și The Road to Unfreedom

O relatare incisivă, plină de umor și sfâșietoare despre oamenii din fostele țări comuniste care se agață de viața lor de dinainte, scrisă de aclamatul autor al cărților How to Feed a Dictator și What's Cooking in the Kremlin

Timp de sute de ani, țiganii bulgari au învățat urșii să danseze, primindu-i în familiile lor și ducându-i pe drumuri pentru a cânta. La începutul anilor 2000, odată cu căderea comunismului, ei au fost nevoiți să elibereze urșii într-un refugiu pentru animale sălbatice. Dar chiar și astăzi, ori de câte ori urșii văd un om, se ridică pe picioarele din spate pentru a dansa.

În tradiția lui Ryszard Kapuściński, jurnalistul polonez premiat Witold Szablowski descoperă poveștile remarcabile ale unor oameni din Europa de Est și din Cuba care, precum urșii dansatori din Bulgaria, sunt acum liberi, dar care par nostalgici după vremea când nu erau. Relatările sale de pe teren - despre introducerea ilegală a unei mașini în Ucraina, călătoria cu autostopul prin Kosovo în momentul în care acesta își declară independența, discuțiile cu ghizii turistici adoratori ai lui Stalin la Muzeul Stalin, dormitul în Gara Victoria din Londra alături de o femeie fără adăpost din Polonia și călătoria cu taxiul a cubanezilor care se tem pentru viața lui Fidel Castro - oferă un portret fascinant al tulburărilor sociale și economice și o lecție despre provocările libertății și seducțiile regimului autoritar.

Din introducere:

"Tipii cu părul ciudat care promit multe au apărut în partea noastră de lume ca ciupercile după ploaie. Iar oamenii aleargă după ei, ca urșii după păzitorii lor.... Teama de o lume în schimbare și dorința de a găsi pe cineva... care să promită că viața va fi la fel ca în trecut nu se limitează la țara schimbării de regim. În jumătate din Occident, se fac promisiuni deșarte, învelite în hârtie strălucitoare ca niște bomboane. Iar pentru aceste bomboane, oamenii sunt fericiți să se ridice pe picioarele din spate și să danseze.".