Victima ca erou: ideologii ale păcii și identității naționale în Japonia postbelică

Recenzii ale cititorilor

Cartea examinează evoluția identității naționale japoneze după cel de-al Doilea Război Mondial, explorând modul în care percepțiile s-au schimbat de la agresori la victime din cauza experiențelor din timpul războiului și a influenței Statelor Unite în timpul ocupației. Deși își propune să ofere o perspectivă asupra Japoniei contemporane, cititorii au reacții mixte cu privire la implicarea sa.

Oferă o istorie cuprinzătoare a discursului japonez postbelic și a relevanței sale pentru relațiile internaționale; capitolul despre filmele japoneze despre bombardamentele atomice este remarcat ca fiind interesant.

Mulți consideră cartea complet neinteresantă și plictisitoare, cu o prezentare seacă a temelor sale, ceea ce duce la o recomandare împotriva ei.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Victim as Hero: Ideologies of Peace and National Identity in Postwar Japan

Conținutul cărții:

Aceasta este prima cercetare istorică sistematică a apariției conștiinței de victimă (higaisha ishiki) ca o componentă esențială a identității naționale pacifiste japoneze după cel de-al Doilea Război Mondial.

În narațiunea și analiza sa meticuloasă, autorul dezvăluie modul în care elitele japoneze postbelice și autoritățile americane de ocupație au colaborat pentru a structura parametrii de rememorare a războiului, inclusiv ideea că împăratul și poporul său au fost trădați și păcăliți de militari. El continuă să explice dependența japoneză de conștiința de victimă printr-o discuție despre mișcarea de interzicere a bombei de la mijlocul anilor 1950, care a ridicat proeminența orașului Hiroshima ca arhetip al victimelor războiului și a determinat concentrarea selectivă asupra victimelor războiului japonez; strategiile politice ale trei grupuri de victime ale războiului autodefinite (victimele bombei atomice, repatriații și proprietarii deposedați) pentru a obține compensații din partea statului și, prin urmare, valorificarea experiențelor lor de victime ale războiului; schimbarea narațiunilor din manualele școlare care au reflectat atitudinile contemporane și au structurat înțelegerea războiului de către generațiile viitoare; și trei romane și filme antirăzboi clasice care au contribuit la conturarea unui umanism sentimental care continuă să lase o amprentă puternică asupra conștiinței colective japoneze.