Violoncelul încă mai cântă: O poveste generațională despre Holocaust și despre puterea transformatoare a muzicii

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Cello Still Sings” de Janet Horvath este o carte de memorii profund personală care împletește experiențele autoarei cu istoria familiei sale ca supraviețuitori ai Holocaustului. Cartea explorează teme precum memoria, trauma și puterea vindecătoare a muzicii, oferind în același timp o reflecție emoționantă asupra impactului Holocaustului asupra generațiilor următoare. Narațiunea combină povestirea personală și contextul istoric, ceea ce o face o lectură captivantă pentru oricine este interesat de aceste subiecte.

Memoriile sunt frumos scrise și convingătoare din punct de vedere emoțional, atrăgând cititorii în povestea intimă a familiei. Ea surprinde în mod eficient complexitatea dinamicii familiale, impactul traumei și rolul muzicii în vindecare. Autorul oferă o perspectivă unică asupra Holocaustului, care este mai rar reprezentată în literatură. Cititorii apreciază profunzimea și inima din spatele povestirii, precum și stilul de scriere captivant care echilibrează istoria dureroasă cu umorul și speranța.

Unii cititori consideră subiectul provocator și greu din punct de vedere emoțional, ceea ce poate necesita pauze în timpul lecturii. În plus, deși cartea oferă un context istoric semnificativ, cei care nu sunt familiarizați cu Holocaustul pot găsi unele aspecte mai puțin accesibile. Unii ar putea prefera o narațiune mai directă, fără împletirea alimentelor și a elementelor culturale.

(pe baza a 94 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Cello Still Sings: A Generational Story of the Holocaust and of the Transformative Power of Music

Conținutul cărții:

O istorie cuprinzătoare a trei generații întunecate de umbra lungă a Holocaustului, The Cello Still Sings este o poveste vie, emoționantă și adevărată de descoperire personală. În copilărie, Janet este bântuită de tăcerea stranie din jurul experiențelor părinților ei. George și Katherine, doi muzicieni profesioniști și supraviețuitori ai Holocaustului, îngroapă amintirile despre cine și ce au fost înainte, reducând trecutul la tăcere pentru a trăi. Muzica este colacul lor de salvare.

După cinci decenii de secrete, Janet își dezvăluie în sfârșit moștenirea Holocaustului atunci când dă peste un indiciu. După război, George a interpretat programe de ridicare a moralului în toată Bavaria, într-o orchestră formată din douăzeci de supraviețuitori ai lagărelor de concentrare. Deși Janet devine și ea violoncelistă, tatăl ei nu dezvăluie niciodată că două dintre programe, în 1948, au fost conduse de legendarul maestru american Leonard Bernstein.

Tatăl lui Janet a fost mai norocos decât alții. Când a fost adunat pentru muncă silnică, ratând la limită deportarea în lagărele morții de la Auschwitz, un gardian nazist iubitor de muzică i-a dat mănuși pentru a-și proteja mâinile de violoncelist. Memoriile lui Janet despre Holocaust sunt profund personale și lămuritoare. Prin umor și povestiri pline de culoare, ea împletește viața părinților ei cu a ei și captează intensitatea experiențelor lor de viață. Cicatricile persistente sunt vindecate prin susținerea și puterea muzicii, iar creația lor muzicală unește oamenii din generație în generație.