Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză cuprinzătoare și pătrunzătoare a umanismului renascentist și a teoriilor sale politice, susținând importanța virtuții în conducere și guvernare. Deși prezintă o corecție convingătoare a filosofiei politice contemporane și oferă o bogată perspectivă academică, este posibil să nu fie accesibilă cititorilor ocazionali și a fost criticată pentru calitatea versiunii audiobook și preocupările legate de durabilitatea fizică.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă unică și savantă asupra umanismului renascentist, care pune în discuție narațiunile principale.
⬤ Bogată în dovezi și argumente perspicace despre natura conducerii politice și a virtuții.
⬤ Oferă lecturi noi ale autorilor cunoscuți și evidențiază figuri mai puțin cunoscute.
⬤ Scriere și structură accesibile pentru cei familiarizați cu subiectul.
⬤ Relevanță evidențiată pentru gândirea politică contemporană și conducerea etică.
Dezavantaje:⬤ Cartea poate fi prea academică și densă pentru cititorii ocazionali sau nou-veniți în teoria politică.
⬤ Unii cititori au considerat că anumite secțiuni, cum ar fi comparația cu confucianismul, sunt scurte sau slab integrate.
⬤ Critici la adresa formatului audiobook, care a fost comparat cu o narațiune generată de o mașină.
⬤ Probleme legate de calitatea fizică, în special căderea paginilor din ediția cartonată.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Virtue Politics: Soulcraft and Statecraft in Renaissance Italy
Conținutul cărții:
O carte a anului în Times Literary Supplement
O prezentare îndrăzneață și revizionistă a gândirii politice a Renașterii italiene - de la Petrarca la Machiavelli - care dezvăluie rolul extrem de important al caracterului în modelarea societății, atât la cetățeni, cât și la conducătorii lor.
Convulsi de o criză civilizațională, marii gânditori ai Renașterii au pornit să reconceapă natura societății. Pretutindeni au văzut probleme. Tirani corupți și nesăbuiți care semănau discordie și conduceau prin frică; elite care prețuiau bogăția și statutul în detrimentul binelui comun; lideri militari care purtau războaie fără sfârșit. Soluția lor a fost în același timp simplă și radicală. "Oamenii, nu zidurile, fac un oraș", după cum a spus atât de memorabil Tucidide. Ei își vor reconstrui orașul și civilizația prin transformarea caracterului moral al cetățenilor săi. Aceștia credeau că meșteșugul sufletesc este o condiție prealabilă a succesului conducerii statului.
O reevaluare uluitor de ambițioasă a gândirii politice renascentiste de către unul dintre cei mai importanți istorici intelectuali ai generației noastre, Virtue Politics pune în discuție narațiunea tradițională care privește Renașterea ca pe o sămânță a republicanismului modern și îl vede pe Machiavelli ca pe un gânditor exemplar. James Hankins dezvăluie că ceea ce îi preocupa cel mai mult pe umaniști nu era reformarea legilor sau a instituțiilor, ci formarea cetățenilor. Dacă caracterul conta mai mult decât constituțiile, acesta trebuia cultivat printr-un nou program de educație pe care l-au numit studia humanitatis : științele umaniste.
Datorăm educația în domeniul artelor liberale și multe altele experimentului îndrăzneț al acestor gânditori pasionați și cu principii. Întrebările pe care și le-au pus - ar trebui un om bun să servească un regim corupt? Ce virtuți sunt necesare unui lider? Care este sursa legitimității politice? Este concentrarea bogăției în detrimentul coeziunii sociale? Ar trebui să se aștepte de la cetățeni să lupte pentru țara lor? --vor avea un impact profund asupra dezbaterilor ulterioare privind buna guvernare și par la fel de vitale astăzi ca și atunci.
