Vocile disidenței: Un eseu

Recenzii ale cititorilor

Comentariile utilizatorilor despre cartea lui Romila Thapar evidențiază un amestec de aprecieri puternice pentru perspectivele sale asupra disidenței în istoria Indiei și opinii mai critice cu privire la prejudecățile și prezentarea sa politică. În timp ce mulți laudă înțelegerea sofisticată a culturii de către Thapar și importanța disidenței în democrație, unii recenzenți consideră conținutul motivat politic, cu o tentă marxistă.

Cartea este considerată foarte stimulantă și pătrunzătoare, demonstrând înțelegerea profundă a lui Thapar a culturii indiene și a rolului disidenței în modelarea societății. Cartea este lăudată pentru argumentele sale structurate și relevanța pentru problemele contemporane, ceea ce o face o lectură recomandată, în special pentru generația tânără.

Unele recenzii critică cartea pentru că este motivată politic și distorsionată de ideologia marxistă, sugerând că se citește mai mult ca ficțiune decât ca istorie. În plus, există îngrijorări cu privire la concentrarea geografică îngustă asupra disidenței, dorindu-se o perspectivă mai largă, globală, alături de rapoarte privind unele exemplare deteriorate.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Voices of Dissent: An Essay

Conținutul cărții:

Scrisă de unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali publici din India, această carte este o lectură esențială pentru oricine este interesat de istoria fascinantă a Indiei, precum și de direcția în care se îndreaptă națiunea.

Oamenii s-au certat din timpuri imemoriale. Dezacordul face parte din viață, din experiența umană. Dar acum trăim vremuri în care orice formă de protest în India este marcată ca fiind antiindiană și întâmpinată cu argumente că însuși conceptul de disidență a fost importat în India din Occident. Cu toate acestea, după cum explică Romila Thapar în eseul său istoric oportun, disidența are o istorie lungă în subcontinent, chiar dacă formele sale au evoluat de-a lungul secolelor.

În Voices of Dissent: Un eseu, Thapar analizează articularea disidenței non-violente și o raportează la diferite momente cruciale din istoria Indiei. Începând cu epoca vedică, ea ne poartă de la al doilea până la primul mileniu î.Hr., la apariția grupurilor care au fost numite în comun Shramanas - Jainas, budiști și Ajivikas. Mergând mai departe în timp, ea explorează, de asemenea, punctele de vedere ale Bhakti sant s și ale altora din secolele al XV-lea și al XVI-lea și ne aduce la un moment major de disidență care a contribuit la stabilirea unei Indii libere și democratice: satyagraha lui Mahatma Gandhi. Apoi, Thapar pune în context recentele proteste pașnice împotriva noii și controversatei legi indiene privind cetățenia, susținând că, în vremurile noastre, disidența trebuie să se opună nedreptății și să susțină drepturile democratice, astfel încât societatea să se poată schimba în bine.