Vorbind în limbi: O examinare istorică critică

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare istorică extinsă a darului vorbirii în limbi în cadrul creștinismului, oferind cercetări detaliate și perspective asupra evoluției sale de-a lungul timpului. Mulți recenzenți laudă erudiția, metodologia critică și dedicarea autorilor pentru descoperirea contextului istoric al vorbirii în limbi. Cu toate acestea, unii cititori își exprimă îngrijorarea cu privire la părtinirea autorilor împotriva practicilor carismatice, punând la îndoială validitatea concluziilor lor.

⬤ Cercetare și erudiție remarcabile
⬤ oferă o examinare istorică a darului vorbirii în limbi
⬤ argumentare bine organizată și clară
⬤ metodologie intrigantă
⬤ perspective profunde asupra evoluției înțelegerii vorbirii în limbi
⬤ foarte recomandată pentru cei interesați de teologia istorică.

⬤ Unii cititori percep o părtinire împotriva creștinismului carismatic
⬤ îngrijorări că autorii resping sau interpretează greșit experiențele celor care vorbesc în limbi
⬤ materialul documentar dens poate fi dificil pentru unii cititori
⬤ nu toți sunt de acord cu concluziile trase cu privire la aspectele supranaturale.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Speaking in Tongues: A Critical Historical Examination

Conținutul cărții:

În trei volume atent cercetate, acest studiu inovator examinează darul limbilor de-a lungul a 2.000 de ani de istorie a bisericii.

Pornind din prezent și mergând înapoi în timp, aceste volume iau în considerare (1) redefinirea modernă a ""limbilor"" ca limbă de rugăciune privată (2) înțelegerea perenă a bisericii a ""limbilor"" ca limbi umane obișnuite și (3) ""limbile"" din Corint, care, în lumina tradiției liturgice iudaice, se dovedesc a fi fost o limbă liturgică străină (ebraică sau aramaică) care necesita interpreți bilingvi. În primul volum, autorii stabilesc că glossolalia modernă, departe de a fi un dar supranatural de care s-au bucurat anumiți credincioși încă de la Cincizecime și de a cunoaște o recrudescență în epoca modernă, nu are niciun precedent în viața bisericii înainte de secolul al XIX-lea.

Ei discută de ce teologii germani, ca răspuns la renașterea irvingită, au inventat termenul de ,,glossolalia" în anii 1830 de ce penticostalii, între 1906-8, au început discret să redefinească ,,limbile" pentru a desemna un limbaj ceresc neinteligibil pentru ființele umane, dar plăcut lui Dumnezeu, în loc de limbi străine utile pentru evanghelizare, de ce protestanții cesaționiști credeau că limbile miraculoase au încetat și de ce expresii interpolate precum ,,limbi necunoscute" din Bibliile protestante au fost îndreptate inițial împotriva utilizării latinei de către Roma.