Vorbirea în limbi: O examinare istorică critică

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază o explorare academică a înțelegerii istorice a darului vorbirii în limbi, prezentând atât aprobări puternice, cât și critici ale perspectivelor autorilor. Deși sunt lăudate pentru cercetarea riguroasă și perspectivele valoroase, apar unele critici cu privire la potențialele prejudecăți față de practicile contemporane de vorbire în limbi.

⬤ Cercetare și erudiție remarcabile, cu o examinare istorică aprofundată a limbilor.
⬤ Scriere captivantă care face să fie greu să o lași din mână.
⬤ Oferă o înțelegere clară a evoluției limbilor în gândirea creștină.
⬤ Intrigantă din punct de vedere metodologic, cu o abordare istorică pornind din epoca modernă până la perioadele apostolice.
⬤ Recomandată pentru oricine este interesat de contextul istoric și teologic al mișcărilor carismatice.

⬤ Unii cititori consideră că autorii au o prejudecată față de practica modernă a vorbirii în limbi, considerând-o o interpretare greșită sau o fantezie.
⬤ Materialul documentar este dens și abordarea cronologică poate fi complicată.
⬤ Există o critică referitoare la posibilele prejudecăți încorporate ale autorilor împotriva continuării darurilor spirituale în creștinismul contemporan.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Speaking in Tongues: A Critical Historical Examination

Conținutul cărții:

În trei volume atent cercetate, acest studiu inovator examinează darul limbilor de-a lungul a 2.000 de ani de istorie a bisericii.

Pornind din prezent și mergând înapoi în timp, aceste volume iau în considerare (1) redefinirea modernă a limbilor ca limbă de rugăciune privată (2) înțelegerea perenă a bisericii a limbilor ca limbi umane obișnuite și (3) limbile din Corint, care, în lumina tradiției liturgice iudaice, se dovedesc a fi fost o limbă liturgică străină (ebraică sau aramaică) care necesita interpreți bilingvi. În primul volum, autorii stabilesc că glosolalia modernă, departe de a fi un dar supranatural de care s-au bucurat anumiți credincioși încă de la Cincizecime și de a cunoaște o recrudescență în epoca modernă, nu are niciun precedent în viața bisericii înainte de secolul al XIX-lea.

Ei discută de ce teologii germani, ca răspuns la renașterea irvingită, au inventat termenul de glossolalie în anii 1830 de ce penticostalii, între 1906-8, au început în liniște să redefinească limbile pentru a însemna o limbă cerească neinteligibilă pentru ființele umane, dar plăcută lui Dumnezeu, în loc de limbi străine utile pentru evanghelizare de ce încetaționiștii protestanți credeau că limbile miraculoase au încetat și de ce idiomurile interpolate, cum ar fi limbile necunoscute din Bibliile protestante, vizau inițial folosirea latinei de către Roma.