Vrăjitorie cu stilou și cerneală: Tratate și încheierea tratatelor în istoria indienilor americani

Recenzii ale cititorilor

Cartea discută istoria complexă a tratatelor cu indienii americani, subliniind importanța acestora ca acorduri între guverne, în ciuda faptului că au fost adesea nedrepte sau frauduloase. În timp ce unii o laudă pentru că aruncă lumină asupra unui subiect neglijat, alții o critică pentru că prezintă o poveste tendențioasă care simplifică excesiv evenimentele istorice.

Cartea sensibilizează în mod eficient publicul cu privire la tratatele cu indienii americani și la importanța lor în recunoașterea statutului suveran al popoarelor native. Cartea folosește tratate selectate pentru a ilustra complexitatea și semnificația acestor acorduri în istoria Statelor Unite.

Criticii susțin că această carte oferă o viziune unidimensională care îi portretizează pe europeni ca fiind complet negativi și pe indieni ca fiind victime inocente, lipsindu-i o abordare nuanțată. Se spune că are prejudecăți personale care influențează narațiunea istorică, iar cititorii își exprimă, de asemenea, dorința de a avea hărți mai clare pentru a ajuta la înțelegerea contextului istoric.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Pen and Ink Witchcraft: Treaties and Treaty Making in American Indian History

Conținutul cărții:

Popoarele indiene au încheiat aproximativ patru sute de tratate cu Statele Unite între Revoluția Americană și 1871, când Congresul le-a interzis. Au semnat nouă tratate cu Confederația, precum și nenumărate altele de-a lungul secolelor cu Spania, Franța, Marea Britanie, Mexic, Republica Texas, Canada și chiar Rusia, ca să nu mai vorbim de colonii și state individuale. În retrospectivă, tratatele par a fi pași bine ordonați pe calea deposedării și a imperiului. Realitatea a fost mult mai complicată.

În Pen and Ink Witchcraft, eminentul istoric nativ american Colin G. Calloway povestește istoria diplomației dintre indienii nord-americani și adversarii lor imperiali, în special Statele Unite. Tratatele au fost întâlniri culturale și drame umane, fiecare cu distribuția sa de personaje și agende conflictuale. Multe tratate, notează el, nu implicau terenuri, ci comerț, prietenie și soluționarea disputelor. Departe de a fi toate unilaterale, acestea au fost negociate pe terenul cultural și geografic al indienilor. La începutul anilor 1600, când Mohawks i-au primit pe comercianții olandezi, aceștia au pecetluit un tratat de prietenie cu o curea wampum cu rânduri paralele de mărgele purpurii, reprezentând părțile care călătoreau cot la cot, ca egali, pe același râu. Dar republica americană a transformat din ce în ce mai mult încheierea de tratate într-un instrument de invadare a teritoriului indian. Calloway urmărește acest proces concentrându-se pe tratatele de la Fort Stanwix (1768), New Echota (1835) și Medicine Lodge (1867), pe lângă evenimente precum Pacea de la Montreal din 1701 și tratatele de la Fort Laramie (1851 și 1868). Analiza sa demonstrează că liderii nativi nu au fost deloc păcăliți. Înregistrările negocierilor, scrie el, arată că "indienii și-au egalat în mod frecvent omologii colonizatori în ceea ce privește abilitatea diplomatică și au încercat, literalmente, să se mențină pe poziții".

Fiecare tratat are propria sa poveste, scrie Calloway, dar împreună ele spun o poveste bogată și complicată a momentelor din istoria Americii când civilizațiile s-au ciocnit.