We Don't Talk About That: O poveste captivantă de supraviețuire în al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a lui Giselle Roeder, „We Don't Talk About That” (Nu vorbim despre asta), oferă o relatare captivantă și neclintită a vieții sale de cetățean german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a greutăților ulterioare sub conducerea sovietică. Cartea se remarcă prin proza sa directă, care descrie în mod viu atrocitățile cu care s-au confruntat civilii, fără a trece cu vederea realitățile crunte ale războiului. Cititorii sunt profund mișcați de curajul lui Roeder și de portretul intim al dinamicii familiei sale în mijlocul haosului războiului.

Memoriile sunt bine scrise și captivante, fiind ușor de citit și având în același timp un puternic impact emoțional. Relatarea lui Roeder este bogată în detalii, oferind o perspectivă rară și necesară asupra experiențelor oamenilor obișnuiți din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea evocă empatie și apreciere pentru viață, iar mulți cititori au considerat-o inspirată.

Unii cititori au considerat că descrierea neechivocă a violenței și a greutăților a fost destul de greu de digerat. Natura grafică a experiențelor descrise poate să nu fie potrivită pentru toți cititorii, în special pentru cei sensibili la un astfel de conținut.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We Don't Talk About That: A Riveting Story of Survival WWII

Conținutul cărții:

Această poveste este mai degrabă o istorie decât o carte de memorii. Ea începe după Primul Război Mondial și prezintă schimbările din structura socială a multor țări europene, în special în Germania postbelică.

Șomajul și inflația vertiginoasă, în condițiile în care o jumătate de pâine costa miliarde, iar două beri costau doar o sută de miliarde, au dus la ascensiunea lui Adolf Hitler, un austriac. El a promis muncă și pâine și și-a ținut promisiunile. Anii care au urmat au adus o creștere extraordinară a vieții, dar au dus și Germania în cel de-al Doilea Război Mondial.

Șase ani de război au devastat marile orașe, iar milioane de oameni și-au pierdut viața.

Invazia din estul Germaniei de către armata rusă a adus oroare prin atrocități de nedescris pentru oamenii obișnuiți. În timp ce atitudinea majorității supraviețuitorilor este "noi nu vorbim despre asta", autoarea a găsit curajul de a-și consemna amintirile.

Crescând într-un sat rural din Pomerania, care a devenit parte a Poloniei după război, viața liniștită a autoarei (Gila) a devenit tragică atunci când luptele s-au apropiat de cartierul ei. Rușii l-au dus pe tatăl ei și pe toți oamenii sănătoși între 16 și 60 de ani, bărbați și femei, în Siberia, în timp ce mama și frații ei au fost evacuați și au devenit persoane strămutate. Ei s-au alăturat miilor de oameni "pe drumul spre nicăieri".

Gila a fost martoră la acte de violență îngrozitoare, care au îmbătrânit-o rapid peste vârsta ei. A supraviețuit cu greu difteriei, iar mai târziu, recuperându-se după febra tifoidă, a preluat responsabilitatea pentru cei trei frați mai mici în timp ce mama ei lucra. În ciuda întreruperii școlii din cauza unor circumstanțe independente de voința ei, determinarea lui Gila i-a permis să devină profesoară de educație fizică și caiacistă de competiție de succes.

Gila a trăit primii zece ani ai vieții sale sub regimul nazist, iar adolescența sub regimul comunist. Divizarea finală a Germaniei în Est și Vest, cu ramificațiile sale politice, a determinat-o să fugă în Germania de Vest.

Aici a reușit să își îndeplinească un vechi vis, în ciuda noilor provocări, inclusiv o aventură nedorită. Povestea lui Gila este una plină de suferință, curaj, durere, iubire, eliberare și recâștigarea vieții.