We Shall Be No More: Sinucidere și autoguvernare în noile State Unite

Titlul original:

We Shall Be No More: Suicide and Self-Government in the Newly United States

Conținutul cărții:

Sinuciderea este un act individual prin excelență, dar cu implicații sociale neașteptat de ample. Deși astăzi este privit ca un fenomen privat, în perioada incertă de după Revoluția Americană, acest act personal părea pentru mulți o amenințare publică care ținea în mână nu mai puțin decât soarta Republicii în devenire.

Romancierii sălbatici și ziariștii nerăbdători au difuzat imagini ale unei națiuni tinere care se distrugea rapid. Părinți, medici, miniștri și magistrați dezbăteau semnificația autodistrugerii și dacă aceasta putea (sau trebuia) să fie prevenită. Temnicerii și funcționarii din justiție s-au grăbit să împiedice prizonierii condamnați care își confecționau cătușe din cearșafuri, în timp ce aboliționiștii foloseau sinuciderile sclavilor ca mărturie atât a ravagiilor instituției specifice, cât și a umanității victimelor sale. Luptând pentru a crea o comunitate politică viabilă în mijlocul unei frământări naționale extraordinare, aceste grupuri de interese au invocat sinuciderea ca mijloc de a face față celor mai importante întrebări cu care se confruntau noile state unite: Care este echilibrul adecvat între libertatea individuală și ordinea socială? Cine este proprietarul sinelui? Și cât de mult ar trebui să se extindă controlul statului (sau al bisericii, sau al unui soț, sau al unui stăpân) asupra individului?

Cu o proză viscerală și o abundență de surse primare sugestive, Richard Bell dezvăluie modul în care autodistrugerea era percepută la începutul Americii ca o provocare transgresivă la adresa autorității întrupate, un semn de pericol și de posibilitate. Studiul său unic al sinuciderii între Revoluție și Reconstrucție scoate la iveală miza - personală și politică - din primele decenii tensionate ale națiunii.