When the War Was Over: Eșecul auto-reconstrucției în Sud, 1865--1867

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare pătrunzătoare a epocii de reconstrucție prezidențială de după Războiul Civil, prezentând o relatare detaliată bazată pe surse primare. Ea oferă un portret simpatic al conservatorilor din sud și critică limitările acestora în abordarea problemelor de inegalitate rasială și justiție socială.

⬤ Tratarea excelentă a unei perioade istorice dificile.
⬤ Stil de scriere clar și erudit.
⬤ Analiză bogată și detaliată bazată pe surse primare.
⬤ Perspectivă provocatoare asupra conservatorilor sudici ai epocii, oferind o nouă înțelegere a motivațiilor și provocărilor acestora.

⬤ Accentul pus pe perspectivele elitei sudiste poate limita explorarea punctelor de vedere alternative.
⬤ Lipsă de reprezentare a vocilor „mulțimilor” de sudiști albi și de unioniști.
⬤ Unii cititori pot considera concluziile prea pesimiste în ceea ce privește posibilitățile de reconstrucție.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

When the War Was Over: The Failure of Self-Reconstruction in the South, 1865--1867

Conținutul cărții:

În lunile de după Appomattox, Sudul a fost cufundat într-un haos care a depășit chiar și dezordinea din ultimele luni grele ale războiului. Pacea a adus, dacă nu altceva, un nivel sporit de violență în regiune, pe măsură ce autoritățile locale ale fostei Confederații au fost lipsite de putere, iar soldații întorși din armata învinsă, înfometați și fără speranță, au făcut ravagii în zonele rurale deja sărăcite pentru hrană și îmbrăcăminte. În urma devastării care a urmat capitulării, chiar și unii dintre cei mai virulenți yankei s-au simțit ușurați de faptul că armata Uniunii a început să aducă un mic nivel de ordine în terenul fără lege din sud.

Cartea lui Dan T. Carter, When the War Was Over, este o istorie socială și politică a celor doi ani de după capitularea Confederației - așa-numita perioadă a reconstrucției prezidențiale, când Sudul, sub privirea atentă a Congresului și a armatei Uniunii, a încercat să-și reconstruiască societatea și structura economică distruse. Lucrând în principal pe baza unor bogate surse manuscrise, Carter trasează un portret viu al liderilor politici care au apărut după război, un grup divers de oameni - foști loialiști, precum și câțiva mâncători de foc ușor pocăiți - care, în unele cazuri, au căutat cu adevărat să găsească un loc în societatea sudică pentru sclavii proaspăt emancipați, dar care, în multe alte cazuri, au încercat doar să redeseneze granițele servituții negrilor.

Carter constată că, în calitate de grup, politicienii care au apărut în Sudul postbelic au eșuat în mod critic în testul conducerii lor. Nu numai că au fost incapabili să construiască un program realist pentru redresarea regiunii - un eșec care își are rădăcinile în refuzul lor încăpățânat de a accepta toate consecințele emancipării - dar acțiunile lor au servit, de asemenea, la exacerbarea, mai degrabă decât la atenuarea, temerilor și temerilor Nordului victorios. Chiar și așa, arată Carter, acești lideri nu au fost monștrii pe care mulți cercetători i-au sugerat, și este înșelător să îi respingem ca fiind rasiști și incompetenți politici. În moduri importante, ei au reprezentat cel mai constructiv, creativ și imaginativ răspuns pe care Sudul alb, copleșit de înfrângere și haos social, l-a avut de oferit în 1865 și 1866. Din eforturile lor va rezulta mișcarea Noului Sud și, odată cu aceasta, căderea definitivă a sistemului plantațiilor și începutul justiției sociale pentru sclavii eliberați.