Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la biografia lui William Howard Taft scrisă de Jeffrey Rosen arată o receptare în general pozitivă, remarcând stilul de scriere captivant al autorului și natura informativă a cărții. Cititorii apreciază portretul relatabil al lui Taft, dedicarea sa constituțională și perspectivele asupra vieții sale atât ca președinte, cât și ca președinte al Curții Supreme de Justiție. Cu toate acestea, unele critici evidențiază o percepută lipsă de profunzime în discutarea aspectelor cheie ale vieții și președinției lui Taft.
Avantaje:⬤ Biografie captivantă și bine scrisă, care dă viață caracterului lui Taft.
⬤ Oferă o perspectivă informativă asupra carierei lui Taft, atât ca președinte, cât și ca șef al justiției.
⬤ Îl prezintă cu succes pe Taft ca fiind relatabil și influent, în ciuda percepțiilor istorice.
⬤ Organizare clară și tranziții line în narațiune.
⬤ Se adresează cititorilor seriei American Presidents prin contextualizarea moștenirii lui Taft.
Dezavantaje:⬤ Lipsă de profunzime pe anumite subiecte-cheie, cum ar fi temperamentul lui Taft și relațiile sale cu figuri importante precum Theodore Roosevelt.
⬤ Unii cititori consideră că biografia este un pic obișnuită și nu deosebit de excepțională, sugerând că informațiile ar putea fi găsite cu ușurință printr-o cercetare online rapidă.
⬤ Concizia cerută de serie poate limita explorarea cuprinzătoare a președinției lui Taft.
(pe baza a 31 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Singurul om care a fost președinte și șef al justiției, care a abordat fiecare decizie în termeni constituționali, apărând viziunea Fondatorilor împotriva noilor amenințări populiste la adresa democrației americane
William Howard Taft nu a vrut niciodată să fie președinte și și-a dorit în schimb să fie șeful justiției din Statele Unite. Dar, în ciuda ambivalenței sale față de politică, fostul judecător federal a avut succes în ramura executivă ca guvernator al Filipinelor și secretar de război și a obținut o victorie răsunătoare în alegerile prezidențiale din 1908 ca succesor ales de Theodore Roosevelt.
În această evaluare provocatoare, Jeffrey Rosen dezvăluie rolul crucial al lui Taft în modelarea modului în care America echilibrează populismul cu statul de drept. În calitate de președinte, Taft a abordat fiecare decizie întrebându-se dacă este conformă cu Constituția, încercând să pună ordinele executive activiste ale lui Roosevelt pe baze juridice solide. Dar, spre deosebire de Roosevelt, care credea că președintele poate face orice nu interzice Constituția, Taft a insistat că poate face doar ceea ce Constituția permite în mod explicit. Acest lucru a dus la o ruptură dramatică cu Roosevelt în alegerile istorice din 1912, pe care Taft le-a văzut ca pe o cruciadă pentru apărarea Constituției împotriva populismului demagogic al lui Roosevelt și Woodrow Wilson.
Nouă ani mai târziu, Taft și-a îndeplinit visul de o viață când președintele Warren Harding l-a numit șef al Curții, iar în timpul anilor petrecuți la Curte a promovat consensul între judecători și a transformat sistemul judiciar într-o ramură modernă, pe deplin egală. Deși a avut probleme la Casa Albă în calitate de președinte judiciar, a prosperat în calitate de președinte al Curții Supreme.
