X-Risk: Cum și-a descoperit omenirea propria extincție

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru analiza sa importantă a riscurilor existențiale și a potențialului de extincție umană, în special în contextul pandemiei Covid. Cartea combină perspectivele istorice cu un apel la acțiune, încurajând cititorii să ia în serios aceste riscuri.

Oportună și relevantă, stil de scriere captivant, informativă cu fapte interesante, accesibilă unui public larg, oferă o perspectivă istorică asupra riscurilor existențiale, servește drept un apel clar la acțiune.

Unii ar putea găsi subiectul provocator din punct de vedere emoțional, iar câțiva cititori ar putea prefera o abordare teoretică mai aprofundată.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

X-Risk: How Humanity Discovered Its Own Extinction

Conținutul cărții:

Cum a ajuns omenirea să se gândească la posibila sa extincție.

De la previziunile privind schimbările climatice dezastruoase la profețiile privind superinteligențele AI malefice și pericolele iminente ale editării genomului, specia noastră este din ce în ce mai preocupată de perspectiva propriei extincții. Având în vedere că viitorul omenirii pe această planetă pare din ce în ce mai nesigur, în secolul XXI, riscul existențial a devenit obiectul unui domeniu în creștere de cercetare științifică serioasă. Dar, după cum arată Thomas Moynihan în X-Risk, această preocupare nu este exclusivă pentru era post-atomică a încălzirii globale și a biologiei sintetice. Preocuparea noastră crescândă față de dispariția omului are o istorie.

Urmărind această poveste nespusă, Moynihan revine asupra pionierilor care au luat în considerare pentru prima dată posibilitatea extincției umane și pune în scenă drama istorică a acestei descoperiri epocale. El arată cum, departe de a fi o reluare laică a profețiilor religioase de apocalipsă, riscul existențial este o idee complet modernă, făcută posibilă de științele în plină dezvoltare și de tumultul filosofic al epocii Iluminismului. Rememorând modul în care am început să ne îngrijim de dispariția noastră, Moynihan arată cum încercările de astăzi de a măsura și de a atenua amenințările existențiale sunt continuarea unui proiect inițiat cu peste două secole în urmă, care privește însăși vocația omului ca ființă rațională, responsabilă și orientată spre viitor.