Alesia 52 î.Hr.: Lupta finală pentru Galia

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Alesia 52 î.Hr.” este o relatare detaliată și bine ilustrată a asediului lui Caesar asupra Alesiei și oferă o prezentare cuprinzătoare a Războaielor Galice. Cartea este lăudată pentru scrierea sa clară, conținutul informativ și ilustrațiile excelente, ceea ce o face o resursă ideală atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii ocazionali. Volumul oferă o explorare aprofundată a campaniei, a figurilor cheie și a tacticilor militare utilizate în timpul asediului. Cu toate acestea, unii cititori au remarcat că primele câteva pagini ale secțiunii privind campania erau oarecum confuze și dezorganizate.

⬤ Prezentare cuprinzătoare a asediului și a războaielor galice.
⬤ Ilustrații și hărți excelente care sporesc înțelegerea.
⬤ Scriere clară și accesibilă, atrăgătoare atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru istorici.
⬤ Cronologie utilă și profiluri ale figurilor-cheie, precum Caesar și Vercingetorix.
⬤ Oferă informații valoroase despre contextul politic și militar al epocii.

⬤ Paginile inițiale ale secțiunii de campanie sunt executate pe scurt și pot fi incoerente.
⬤ Unele recenzii au semnalat erori minore, cum ar fi traducerile și termenii istorici.
⬤ Un cititor a remarcat o problemă de ambalare, care nu a afectat conținutul, dar a afectat prezentarea.

(pe baza a 32 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Alesia 52 BC: The Final Struggle for Gaul

Conținutul cărții:

Legiunile lui Cezar au asediat armata galică a lui Vercingetorix într-una dintre cele mai uimitoare bătălii tactice din toate timpurile. Fiind depășiți numeric cu 6:1, romanii au construit linii de asediu orientate spre interior și spre exterior și i-au împiedicat pe gali să spargă asediul. Campania care a dus la bătălie a dezvăluit ingeniozitatea ambelor părți, deși, în cele din urmă, Cezar și-a consolidat faima prin aceste acțiuni.

În anul 52 î.Hr., strategia continuă de anihilare a lui Cezar a generat un spirit de disperare, care a detonat într-o revoltă a triburilor galice sub conducerea tânărului și carismaticului nobil arvernian Vercingetorix. Deși poporul galic împărtășea o limbă și o cultură comună, formarea unei coaliții între triburile extrem de independente a fost o performanță aproape imposibilă, ceea ce a reprezentat un tribut adus personalității și abilității lui Vercingetorix.

Inițial, strategia lui Vercingetorix a fost să îi atragă pe romani într-o luptă crâncenă. Vercingetorix a fost învins categoric în bătălia în câmp deschis împotriva lui Caesar la Noviodunum, urmată de sacul roman de la Avaricum. Cu toate acestea, acțiunea care a urmat la Gergovia a însemnat cea mai gravă înfrângere cu care s-a confruntat Cezar în întregul război galic. Vercingetorix a început o politică inteligentă de război mic și de manevre defensive, care a îngreunat grav mișcările lui Caesar prin întreruperea aprovizionării acestuia. Pentru Caesar urma să fie o vară sumbră - întreaga sa întreprindere galică se confrunta cu lichidarea.

În cele din urmă, printr-o conducere strălucită, prin forța armelor și, uneori, prin pur noroc, Caesar a reușit. Acest lucru a culminat cu asediul Alesiei (la nord de Dijon), pe care Caesar însuși îl povestește în mod strălucit (Bellum Gallicum 7. 68-89). Cu cei 80.000 de războinici și 1.500 de călăreți ai săi antrenați în vârful unui mesa la Alesia, Vercingetorix credea că Alesia era inatacabilă. Comandând mai puțin de 50 000 de legionari și auxiliari, Caesar a început totuși asediul. Vercingetorix și-a trimis apoi cavaleria pentru a aduna întăriri din întreaga Galia, iar Caesar a construit o contravallație și o circumvallație, un zid dublu de fortificații în jurul Alesiei, orientat spre și dinspre oppidum. Când a sosit armata de ajutor a galilor, romanii s-au confruntat cu războinicii din Alesia, plus un presupus număr de 250 000 de războinici și 8 000 de călăreți care atacau din exterior. Caesar a folosit cu abilitate liniile sale interioare, fortificațiile sale, precum și pregătirea și disciplina superioară a oamenilor săi pentru a contracara avantajul galic, însă, după două zile de lupte grele, armata sa a fost presată până la punctul de rupere. În a treia zi, galii, echipați cu fascine, scări și cârlige, au cucerit unghiul de nord-vest al circumvalațiunii, care constituia un punct crucial în asediul roman.

În disperare de cauză, Caesar a condus personal ultimele sale rezerve într-un contraatac pe viață și pe moarte, iar atunci când călăreții săi germanici i-au depășit pe gali și i-au luat prin spate, bătălia s-a schimbat decisiv. Puternica armată de ajutor a fost respinsă.

Vercingetorix și-a recunoscut în cele din urmă înfrângerea, iar întreaga forță s-a predat în ziua următoare. Alesia avea să fie ultima rezistență semnificativă la voința romană în Galia. Practic, toate triburile galice au fost implicate într-o înfrângere dezastruoasă și au fost suficienți prizonieri pentru ca fiecare legionar să primească unul pe care să-l vândă ca sclav. Într-un sens foarte real, Alesia a simbolizat dispariția libertății galilor. Revoltele aveau să apară și să dispară, dar niciodată un războinic galic independent de Roma nu va mai stăpâni asupra celților din Galia.