Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Anatomia dezgustului” de William Miller oferă o explorare profundă și multifațetată a emoției dezgustului, îmbinând perspective din diverse domenii, inclusiv literatură, psihologie și sociologie. Cititorii apreciază tratarea creativă și sofisticată a dezgustului, în ciuda unor critici privind profunzimea sa în anumite domenii.
Avantaje:⬤ Analiza profundă și captivantă a dezgustului, încorporând diverse discipline academice.
⬤ Creativitate și originalitate în abordarea sa, evitând un tratament prea senzațional.
⬤ Proză accesibilă, dar academică, care rezonează cu un public larg.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra emoțiilor și comportamentului uman, determinând cititorii să reflecteze asupra propriilor atitudini.
⬤ Bine scris și demonstrează complexitatea reacției de dezgust.
Dezavantaje:⬤ Unele capitole sunt considerate greoaie, în timp ce altele sunt lipsite de profunzime.
⬤ Poate avea un ritm lent în unele părți, în special în primele capitole.
⬤ Implicare limitată în anumite subiecte cruciale, cum ar fi filosofia morală și culturile onoarei.
⬤ Mai degrabă filosofică decât empirică, concentrându-se mai puțin pe cercetarea psihologică contemporană.
(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Anatomy of Disgust
Conținutul cărții:
William Miller pornește într-o călătorie seducătoare în lumea dezgustului, arătând cum acesta aduce ordine și sens vieții noastre, chiar dacă ne oripilează și ne revoltă. Noțiunea noastră de sine, care depinde intim de răspunsul nostru la excrețiile și secrețiile corpului nostru, depinde de el. Identitățile culturale recurg frecvent la puterile sale de control al limitelor. Dragostea depinde de depășirea ei, în timp ce plăcerea sexului provine în mare măsură din încălcarea incitantă a interdicțiilor dezgustului. Imaginați-vă estetica fără dezgust pentru lipsa de gust și vulgaritate.
Imaginați-vă morala fără dezgust pentru rău, ipocrizie, prostie și cruzime.
Miller detaliază relația noastră anxioasă cu procesele vitale de bază: mâncatul, excreția, fornicatul, putrezirea și moartea. Dar dezgustul trece dincolo de carne pentru a însufleți ordinea socială mai largă cu ajutorul limbajului pe care îl rechiziționează din imaginile, mirosurile, gusturile, senzațiile și sunetele fizicității cărnii. Dezgustul și disprețul, susține Miller, joacă roluri politice cruciale în crearea și menținerea ierarhiei sociale. Democrația depinde mai puțin de respectul pentru persoane decât de o distribuție egală a disprețului. Cu toate acestea, dezgustul semnalează o divizare periculoasă. Convingerea celor de sus că cei de jos chiar miros urât sau sunt surse de poluare amenință grav democrația.
Miller susține că dezgustul este profund înrădăcinat în ambivalența noastră față de viață: ne neliniștește faptul că frumosul este atât de fragil, atât de ușor de redus la murdărie, și că murdăria poate părea mai mult decât frumosul trecător în anumite unghiuri de lumină. Atunci când suntem dezgustați, încercăm să stabilim limite, să ținem haosul la distanță. Bineînțeles că nu reușim. Dar, după cum subliniază Miller, eșecul nostru nu este un motiv de disperare, deoarece dezgustul contribuie, de asemenea, la animarea lumii și la transformarea ei într-un loc periculos, magic și interesant.
