Arta nu are istorie!: Crearea și demascarea artei moderne

Recenzii ale cititorilor

Cartea cuprinde o colecție de eseuri care analizează critica de artă postmodernă, abordând diverși artiști și impactul acestora asupra domeniului. Cartea se remarcă prin profunzimea intelectuală și limbajul tehnic, ceea ce o face atractivă pentru cititorii experimentați de istoria artei, dar poate fi o provocare pentru cititorii profani. Eseurile explorează luptele ideologice din cadrul istoriei artei și fac referire la numeroase figuri și teorii influente.

⬤ Calitatea excepțională a eseurilor
⬤ contribuții valoroase la cercetarea istoriei artei
⬤ stimulativ din punct de vedere intelectual și captivant pentru cititorii experimentați
⬤ acoperire largă a artiștilor semnificativi și a abordărilor critice
⬤ servește ca o resursă utilă pentru studii ulterioare.

Vocabularul tehnic dens și conceptele complexe pot fi inaccesibile cititorilor ocazionali; titlu înșelător care nu reflectă cu exactitate conținutul.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Art Has No History!: The Making and Unmasking of Modern Art

Conținutul cărții:

În această colecție stimulantă de eseuri, John Roberts reunește o gamă largă de lucrări despre unii dintre cei mai importanți artiști ai perioadei postbelice. Scrise de istorici de artă și artiști-scriitori de renume, eseurile aruncă o privire critică asupra construcției istoriei artei moderne. Printre artiștii discutați se numără Francis Picabia, Robert Smithson, Ad Reinhardt, Andy Warhol, Gerhard Richter, Mary Kelly, Cindy Sherman, Victor Burgin și Laurie Anderson.

Influența extinsă a post-structuralismului asupra tuturor școlilor de istorie a artei a dus la o derogare generalizată a întrebărilor legate de intenționalitate și agenție socială. Interpretarea textuală liberă a ajuns să prevaleze asupra analizei cauzale. "Arta nu are istorie" inversează această tendință. Punând artistul "înapoi" în istoria artei, eseurile reinstituie revendicările materialismului istoric ca o teorie a socializării conflictuale a indivizilor. Recunoscând disimulările implicate în reprezentările invenției artistice, cartea contestă imaginea de sine a istoriei tradiționale a artei și a noii istorii radicale a artei, deopotrivă.

În introducerea sa, John Roberts oferă o descriere fascinantă a vicisitudinilor scrierilor marxiste despre artă, de la Max Raphael și Arnold Hauser la T. J. Clark și Griselda Pollock. Plasând dezbaterile privind intenția și agenția în contextul lor politic mai larg, el se referă la ceea ce numește "influența continuă a materialismului istoric asupra celor mai bune scrieri de artă anglofone de astăzi". "Art Has No History " este o contribuție vie și iconoclastă la această tradiție. "Din ediția Hardcover.".