Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Adunarea” de Hardt și Negri este lăudată pentru explorarea încrezătoare și lucidă a politicii și societății marxiste, pledând pentru o societate democratică radicală în care mulțimea deține puterea. Cartea oferă o înțelegere concretă a conceptelor abstracte și abordează probleme politice contemporane, prezentând în același timp o viziune pentru o viitoare societate comunistă. Cu toate acestea, criticii susțin că această carte este prea teoretică și lipsită de claritate practică, în special în ceea ce privește punerea în aplicare fără corupție birocratică. Există îngrijorări cu privire la dependența sa de un jargon complex și la critica sa la adresa capitalismului.
Avantaje:⬤ Scriere încrezătoare și lucidă care face accesibile conceptele complexe.
⬤ Oferă o viziune radicală asupra democrației și a proprietății colective.
⬤ Se implică în probleme politice contemporane, ceea ce o face relevantă.
⬤ Oferă o valoare educațională privind teoria marxistă.
⬤ Introduce conceptul de comportament antreprenorial aliniat acțiunii colective.
Dezavantaje:⬤ Prea teoretică și poate fi lipsită de claritate practică privind punerea în aplicare.
⬤ Jargonul dificil și limbajul abstract pot îndepărta unii cititori.
⬤ Critica capitalismului nu ia în considerare beneficiile sale pe termen lung.
⬤ Unele opinii pot părea partizane sau părtinitoare față de anumite ideologii politice.
⬤ Cartea ar putea fi considerată ca fiind lipsită de soluții tangibile sau de o foaie de parcurs clară pentru realizarea societății propuse.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Assembly
Conținutul cărții:
În ultimii ani, mișcările sociale "fără lideri" au proliferat în întreaga lume, din Africa de Nord și Orientul Mijlociu până în Europa, America și Asia de Est. Unele dintre aceste mișcări au condus la câștiguri impresionante: răsturnarea unor lideri autoritari, promovarea unor politici progresiste și controlul forțelor represive ale statului.
De asemenea, ele au fost, uneori, ironizate de jurnaliști și analiști politici ca fiind dezorganizate și ineficiente sau reprimate de forțe de poliție dezorientate și perplexe și de guverne care nu reușesc să le implice în mod eficient. Activiștii, de asemenea, se luptă să valorifice potențialul acestor mișcări orizontale. De ce mișcările, care răspund nevoilor și dorințelor atâtor oameni, nu au reușit să producă schimbări durabile și să creeze o societate nouă, mai democratică și mai dreaptă? Unii oameni presupun că, dacă mișcările sociale și-ar găsi noi lideri, ele ar reveni la gloria lor de odinioară.
Unde sunt, întreabă ei, noii Martin Luther Kings, Rudi Dutschkes și Stephen Bikos? Odată cu ascensiunea partidelor politice de dreapta în multe țări, problema modului de organizare democratică și eficientă a devenit tot mai urgentă.
Deși organizațiile politice fără lideri de astăzi nu sunt suficiente, o întoarcere la formele tradiționale, centralizate de conducere politică nu este nici de dorit, nici posibilă. În schimb, după cum susțin Michael Hardt și Antonio Negri, rolurile cunoscute trebuie inversate: liderii ar trebui să fie responsabili pentru acțiunile tactice pe termen scurt, dar mulțimea este cea care trebuie să conducă strategia. Cu alte cuvinte, pentru ca aceste noi mișcări sociale să realizeze o revoluție semnificativă, ele trebuie să inventeze moduri eficiente de întrunire și structuri decizionale care să se bazeze pe cea mai largă bază democratică.
Bazându-se pe ideile dezvoltate în cadrul binecunoscutei trilogii Empire, Hardt și Negri au elaborat, în Assembly, o propunere oportună privind modul în care mișcările orizontale actuale pe scară largă își pot dezvolta capacitățile de strategie politică și de luare a deciziilor pentru a realiza schimbări durabile și democratice. Nu am văzut încă ce este posibil atunci când mulțimea se adună.
