În 1737, inventatorul francez Jacques de Vaucanson (1709-1782) a construit un automat în mărime naturală cunoscut sub numele de Jucătorul de flaut, care l-a consacrat ca pionier în domeniu. Acesta a fost urmat rapid de un Jucător de tamburină și de Rața care digeră.
Demersurile lui Vaucanson în domeniul automatizării industriale sunt în mare parte uitate, însă jucăriile ingenioase pe care le-a construit pentru a-și promova abilitățile au devenit legendare. Povestea sa a inspirat scriitori de ficțiune speculativă fascinați de ideea de automate umanoide. Ideea mașinilor care reușesc să imite forma umană și, poate, emoțiile umane.
În momentul în care cele mai multe dintre cele 14 povestiri incluse în această antologie au fost scrise, în ultima parte a secolului al XIX-lea, moștenirea lui Vaucanson era evidentă peste tot, mici automate cu ceas fiind produse în masă. Însă autorii francezi care au produs povestiri despre automate au făcut invariabil referire la Vaucanson în fanteziile lor.
În prezent, trăim într-o lume în care mașinile sofisticate au transformat activitatea industrială, iar roboții dotați cu inteligență artificială ating un nivel de sofisticare remarcabil. Acest lucru nu înseamnă, totuși, că noțiunile dezvoltate și extrapolate în aceste opere de ficțiune de pionierat au devenit redundante. Acestea sunt povești spuse de clarvăzători înaintea timpului lor, cărora lumea modernă le dă tot dreptul să spună "v-am spus eu" și care au pus o serie de întrebări care necesită răspunsuri mult mai urgente acum decât atunci când au fost scrise.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)