Britpop! Cool Britannia și decesul spectaculos al rock-ului englez

Recenzii ale cititorilor

Cartea despre Britpop a primit în mare parte recenzii pozitive, subliniindu-i profunzimea, scrisul amuzant și cunoștințele aprofundate ale autorului atât despre muzică, cât și despre contextul politic al epocii. Cu toate acestea, unii cititori critică accentul pus pe trupele majore, lăsând alți artiști subreprezentați, și notează probleme cu calitatea fizică a cărții.

Perspicace și bine documentată, oferă o explorare aprofundată a Britpop și a contextului său politic, stil de scriere captivant și distractiv, atrăgând atât fanii, cât și noii veniți la gen.

Poate să se concentreze prea mult pe trupe populare, cum ar fi Oasis și Blur, lăsând pe alții în scena Britpop, probleme de construcție fizică cu pagini care cad, iar unele secțiuni privind politica pot fi mai lungi decât este necesar.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Britpop!: Cool Britannia and the Spectacular Demise of English Rock

Conținutul cărții:

Începând din 1994 și încheindu-se în primele luni ale anului 1998, Regatul Unit a trecut printr-un moment cultural la fel de distinct și de sărbătorit ca oricare altul de după război.

Bazat pe muzica rock, celebritate, economie în plină expansiune și optimism politic trecător, acesta a fost "Cool Britannia". Discurile s-au vândut cu milioanele, a apărut o nouă elită a celebrităților, iar Partidul Laburist al lui Tony Blair s-a întors la guvernare.

Bazându-se pe interviuri cu toate formațiile importante, inclusiv Oasis, Blur, Elastica și Suede, precum și cu jurnaliști muzicali, directori de case de discuri și apropiați ai guvernului, Britpop! prezintă ascensiunea și decăderea momentului Britpop. În această narațiune minunată și captivantă, John Harris, în prezent cel mai în vogă tânăr jurnalist muzical din Marea Britanie, susține că punctul culminant al impactului cultural al muzicii britanice a semnalat și dispariția sa efectivă. La urma urmei, dacă starurile rock erau acum prieteni ai guvernului, cum puteau continua să conteze? "Cool Britannia" a fost o promisiune deșartă care trebuia să se termine în lacrimi.

John Harris surprinde momentul în care New Labour, dorind cu disperare să pară la modă, a invitat Britpop în Downing Street. Irrezistibil." -Billy Bragg.