Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „When the Word Becomes Flesh” de Paolo Virno explorează complexitatea limbajului și rolul său esențial în definirea naturii umane și a muncii postfordiste. Cartea susține că limbajul este esențial pentru procesul nostru continuu de a deveni oameni, contrastând perspectivele tradiționale care pun accentul pe factorii economici. Autorul pornește de la diverse perspective filosofice, în special de la Saussure și Wittgenstein, pentru a susține că capacitățile lingvistice sunt fundamentale pentru identitatea și existența noastră.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru perspectivele sale filosofice profunde și pentru sinteza diversilor gânditori, precum Agamben și Wittgenstein. Cititorii apreciază perspectiva inovatoare care prioritizează limbajul asupra economiei în înțelegerea experiențelor umane contemporane și a dinamicii muncii. Argumentele lui Virno sunt considerate provocatoare și relevante pentru problemele societale actuale privind limbajul și umanitatea.
Dezavantaje:Unii cititori pot considera argumentele complexe și greu de digerat, deoarece nuanțe și detalii semnificative sunt lăsate neexplorate. Profunzimea intelectuală a cărții i-ar putea îndepărta pe cei care caută o analiză mai simplă sau mai accesibilă. De asemenea, există sentimentul că lucrarea necesită un angajament considerabil, ceea ce ar putea să o facă mai puțin atractivă pentru cititorii ocazionali.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
When the Word Becomes Flesh: Language and Human Nature
Conținutul cărții:
Meditația lui Virno asupra vorbirii ca practică intrinsec politică care mediază între invariantele biologice și determinările istorice în schimbare.
Publicată inițial în limba italiană în 2002, cartea Când cuvântul devine carne oferă o contribuție convingătoare la înțelegerea limbajului și a relației sale cu natura umană și relațiile sociale. Adoptând definiția lui Aristotel a ființei umane ca animal lingvistic și politic, Paolo Virno încadrează actul vorbirii ca o problemă filosofică fundamentală - un act care, în esența sa pur performativă, determină în cele din urmă capacitatea noastră de a trece de la starea de posibilitate la cea de actualitate: adică, de la puterea de a acționa la acțiunea însăși. Ca act public suprem, vorbirea se dovedește a fi o practică intrinsec politică care mediază între invariante biologice și determinări istorice în schimbare. În cea mai completă reflecție pe această temă de până acum, Virno arată cum limbajul exprimă în mod direct condițiile de posibilitate ale experienței noastre, atât din punct de vedere transcendental, cât și biologic.
Bazându-se pe lucrările unor giganți ai secolului al XX-lea precum Ferdinand de Saussure, Ludwig Wittgenstein, Edmund Husserl și Gottlob Frege, Virno construiește o meditație lingvistică puternică asupra provocărilor politice cu care se confruntă specia umană în secolul al XXI-lea. În limbaj se dezvăluie pe deplin natura umană și potențialul nostru istoric, iar limbajul este cel care ne poate ghida către o realizare mai conștientă și mai intenționată a acestora.
