Cartea lui Enoh

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Enoh este foarte apreciată pentru perspectivele sale captivante asupra misterelor antice și a istoriei biblice, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cei interesați de studiile religioase. Cititorii apreciază explorarea temelor spirituale, întâlnirile angelice și profețiile. Conținutul este lăudat pentru profunzimea și intriga sa, deși unii menționează că limbajul poate fi dens. În general, este văzută ca o completare valoroasă pentru explorarea academică, spirituală sau istorică.

⬤ Perspective fascinante asupra textelor antice și a istoriei biblice
⬤ conținut captivant și care îndeamnă la reflecție
⬤ acoperă teme mistice precum îngerii căzuți și profețiile
⬤ valoroasă pentru studiile religioase
⬤ calitate bună a tiparului
⬤ opțiunea copertei cartonate apreciată
⬤ percepută ca fiind de păstrat
⬤ oferă înțelepciune spirituală și care deschide ochii.

⬤ Limbajul poate fi uneori dens
⬤ unora li s-a părut că legarea este ieftină, deoarece este tipărită, nu în relief
⬤ câțiva cititori nu au terminat-o încă de citit
⬤ este posibil ca coperta să nu satisfacă preferințele estetice ale tuturor.

(pe baza a 509 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Book of Enoch

Conținutul cărții:

Biblia, așa cum o considerăm noi astăzi, este apreciată de multe instituții religioase și în special de creștinii conservatori ca fiind Cuvântul inspirat și inerant al lui Dumnezeu. Această poziție doctrinară afirmă că Biblia se deosebește de toate celelalte cărți sau colecții de lucrări prin faptul că este lipsită de erori datorită faptului că a fost dată prin inspirația lui Dumnezeu și este utilă pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire: pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru toate faptele bune (2 Tim. 3:16, 17). Deși niciun alt text nu poate pretinde aceeași autoritate unică, Cartea lui Enoh este o lucrare religioasă evreiască veche, atribuită prin tradiție lui Enoh, străbunicul lui Noe, care a jucat un rol crucial în formarea viziunii asupra lumii a autorilor Noului Testament, care nu numai că erau familiarizați cu ea, dar au și citat-o în Noul Testament, Epistola lui Iuda, Iuda 1:14 15, și este atribuită acolo lui "Enoh al șaptelea de la Adam" (1 En 60:8). Textul a fost utilizat și de comunitatea care a colectat și studiat inițial Manuscrisele de la Marea Moartă.

În timp ce unele biserici de astăzi o includ pe Enoh ca parte a canonului biblic (de exemplu, Biserica Tewahedo Ortodoxă Etiopiană și Biserica Tewahedo Ortodoxă Eritreeană), alte confesiuni creștine și cercetători o acceptă doar ca având un interes istoric sau teologic necanonic și o folosesc frecvent sau o atribuie ca material suplimentar în mediul academic pentru a ajuta studenții și cercetătorii să descopere sau să înțeleagă mai bine contextul cultural și istoric al Bisericii creștine timpurii. Cartea lui Enoh oferă comentatorilor o perspectivă valoroasă asupra a ceea ce mulți evrei antici și primii creștini credeau atunci când, Dumnezeu, care în diferite momente și în diferite moduri a vorbit în trecut părinților prin profeți (Evr. 1:1). Așa cum Dr. Michael S. Heiser notează atât de puternic în introducerea la importanta sa carte Reversing Hermon: Pentru cei cărora 1 Enoh nu le sună familiar, aceasta este lucrarea literară apocaliptică antică cunoscută popular (dar imprecis) drept Cartea lui Enoh. Majoritatea cercetătorilor cred că 1 Enoh a fost scrisă inițial în aramaică, poate încă din secolul al III-lea î. Hr. Cele mai vechi fragmente ale cărții au fost găsite printre Manuscrisele de la Marea Moartă și datate aproximativ în secolul al II-lea î. Hr. Acest lucru plasează cartea exact în mijlocul a ceea ce cercetătorii numesc Perioada celui de-al Doilea Templu (cca. 500 î. Hr. 70 d. Hr. ), o epocă denumită mai frecvent Perioada Intertestamentară.

Această carte va folosi denumirea mai academică ("Perioada celui de-al Doilea Templu") (...) Povestea Veghetorilor din 1 Enoh, după cum mulți cititori își vor aminti, este o extindere a episodului descris în Geneza 6:1-4, în care fiii lui Dumnezeu (ebraică: beney ha- elohim) au venit la fiicele oamenilor (Gen 6:4; ESV). În consecință, Veghetori este termenul înnochian ales (printre altele) pentru fiii divini ai lui Dumnezeu. Deși povestea acestei rebeliuni supranaturale ocupă puțin spațiu în Geneza, ea a primit o atenție considerabilă în timpul perioadei celui de-al Doilea Templu (... ) Versiunea enochiană a evenimentelor din Gen 6:1-4 păstrează și transmite contextul mesopotamian original pentru primele patru versete ale relatării potopului. Fiecare element din Gen 6:1-4 are un contrapunct mesopotamian, o țintă teologică care oferă rațiunea pentru care aceste patru versete au ajuns în primul rând în textul inspirat. În Vechiul Testament pot fi găsite conexiuni la această poveste, dar acestea sunt dispersate și prezentate nesistematic. Acesta nu este cazul literaturii evreiești din al Doilea Templu, precum 1 Enoh. Cărțile precum 1 Enoh păstrează toate punctele de contact mesopotamiene cu Gen 6:1-4 atunci când își prezintă relatarea extinsă a evenimentelor din acel pasaj biblic. Prin urmare, Cartea lui Enoh se dorește a fi o resursă suplimentară importantă pentru sprijinirea cercetătorilor și studenților serioși în studiul Bibliei.