Cele șapte intrigi de bază: De ce spunem povești

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Christopher Booker explorează teoria conform căreia toate poveștile pot fi clasificate în șapte intrigi de bază și își propune să explice structura povestirii pe baza psihologiei junghiene. În timp ce mulți recenzenți laudă cartea pentru intuițiile și profunzimea sa, în special în prima jumătate, ei notează, de asemenea, lungimea sa excesivă și natura repetitivă ca dezavantaje semnificative.

⬤ Perspective cuprinzătoare asupra narațiunii și structurilor mitologice.
⬤ Analiza detaliată a arhetipurilor literare și aplicarea lor în diverse genuri.
⬤ Atractiv atât pentru scriitori, cât și pentru cititori, oferind instrumente și cadre pentru înțelegerea construcției narative.
⬤ Scriere clară și atentă, care face accesibile ideile complexe.
⬤ Valoros pentru profesori, scriitori și cei interesați de teoria literară.

⬤ Cartea este excesiv de lungă (peste 700 de pagini), ceea ce poate duce la oboseala cititorului.
⬤ Conținut repetitiv și redundanță, în special în explicațiile acelorași concepte.
⬤ Unii consideră că secțiunile ulterioare își pierd concentrarea și devin mai puțin autoritare.
⬤ Scris într-un format dens care poate fi dificil de digerat pentru unii cititori.

(pe baza a 180 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Seven Basic Plots: Why We Tell Stories

Conținutul cărții:

Această carte remarcabilă și monumentală oferă, în sfârșit, un răspuns cuprinzător la vechea enigmă de a afla dacă există doar un număr mic de "povești de bază" în lume. Folosind o multitudine de exemple, de la miturile antice și poveștile populare, trecând prin piesele de teatru și romanele marii literaturi, până la filmele populare și telenovelele din zilele noastre, cartea arată că există șapte teme arhetipale care se repetă în toate tipurile de povestiri.

Dar acesta este doar preludiul unei investigații despre cum și de ce suntem "programați" să ne imaginăm poveștile în aceste moduri și cum se leagă acestea de modelele cele mai profunde ale psihologiei umane. Pornind de la o gamă largă de exemple, de la Proust la povești polițiste, de la Marchizul de Sade la E.T., Christopher Booker ne conduce apoi prin schimbările extraordinare din natura povestirilor din ultimii 200 de ani și ne explică de ce atât de multe povești au "pierdut firul", pierzând contactul cu scopul lor arhetipal de bază.

Booker analizează de ce evoluția ne-a dat nevoia de a spune povești și ilustrează modul în care povestirea a oferit o oglindă deosebit de revelatoare a dezvoltării psihologice a omenirii în ultimii 5000 de ani. Această carte fundamentală deschide într-un mod cu totul nou înțelegerea scopului real pe care poveștile îl joacă în viața noastră și va fi un subiect de discuție pentru anii care vor urma.