Cele trei culturi

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o viziune integratoare asupra științelor, științelor sociale și științelor umaniste, argumentând pentru natura lor complementară. În timp ce unii cititori consideră cartea foarte ușor de citit și hrănitoare din punct de vedere intelectual, alții îi critică stilul academic și ipotezele largi, pe care le consideră greu de urmărit.

** Foarte ușor de citit și accesibilă pentru un public larg. ** Oferă o perspectivă nouă asupra relației dintre științe, științe sociale și științe umaniste. ** Include numeroase exemple pentru a facilita înțelegerea. ** Considerată o bună resursă pentru studenții și cadrele universitare care doresc o educație cuprinzătoare. ** Conține critici bine gândite ale disparităților în finanțarea educației și ale politicii din mediul academic.

** Primul capitol este foarte arid și dificil de abordat. ** Unii cititori au simțit că presupunerile largi sunt lipsite de validitate. ** Criticii o descriu ca fiind o carte academică tipică care poate fi dificil de urmărit. ** Nu toate concluziile sunt universal acceptate sau justificate prin exemplele oferite.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Three Cultures

Conținutul cărții:

În 1959, C. P.

Snow a ținut celebra sa conferință Rede Lecture, „Cele două culturi”, o reflecție asupra academiei bazată pe premisa că viața intelectuală este împărțită în două culturi: artele și științele umaniste pe de o parte și știința pe de altă parte. De atunci, a apărut o a treia cultură, denumită în general „științe sociale” și compusă din domenii precum sociologia, științele politice, economia, psihologia și antropologia.

Cartea lui Jerome Kagan descrie ipotezele, vocabularul și contribuțiile fiecăreia dintre aceste culturi și susține că semnificațiile multora dintre conceptele utilizate de fiecare cultură sunt unice pentru aceasta și nu se aplică celorlalte deoarece sursa de dovezi pentru termenul respectiv este specială. Textul rezumă contribuțiile științelor sociale și umaniste la înțelegerea naturii umane și pune sub semnul întrebării credința populară conform căreia procesele biologice sunt principalul determinant al variației comportamentului uman.