Fantomele psihologiei: Criza profesiei și calea de întoarcere: The Crisis in the Profession and the Way Back

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare critică a psihologiei moderne, subliniind neajunsurile acesteia și sugerând îmbunătățiri. Deși prezintă perspective interesante și reflecții profunde asupra practicilor și cercetării psihologice, cartea suferă de un stil de scriere sec și de o lipsă de structură clară, ceea ce duce la frustrare pentru unii cititori.

Autorul, un psiholog respectat, oferă critici bine gândite, bazate pe o revizuire amplă a literaturii de specialitate și pe experiența personală. Cartea abordează subiecte importante, cum ar fi contextul cercetării psihologice, diagnosticul și tratamentul. Este văzută ca fiind perspicace, provocatoare și oferind sugestii valoroase pentru îmbunătățirea domeniului psihologiei.

Stilul de scriere este adesea descris ca fiind sec și divagant, ceea ce face dificilă urmărirea de către cititori a punctelor de vedere ale autorului. Multe recenzii menționează că cartea este lipsită de structură, sare între subiecte și poate fi frustrant de citit, în special pentru cei care nu sunt profund familiarizați cu conceptele psihologice.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Psychology's Ghosts: The Crisis in the Profession and the Way Back

Conținutul cărții:

Această carte este produsul unor ani de gândire și al unei preocupări profunde pentru starea psihologiei contemporane. Jerome Kagan, teoretician și cercetător de vârf, examinează practicile și ipotezele populare susținute de mulți psihologi.

El descoperă o varietate de probleme care, în mod îngrijorător, sunt în mare parte ignorate de cercetători și clinicieni. Cu toate acestea, Kagan susține că există soluții, iar sugestiile sale argumentate arată calea către o mai bună înțelegere a minții și a bolilor mintale.

Kagan identifică patru probleme în psihologia contemporană: indiferența față de cadrul în care sunt colectate observațiile, inclusiv vârsta, clasa și mediul cultural al participanților și procedura care furnizează dovezile (el pune sub semnul întrebării, de exemplu, presupunerea că rapoartele verbale similare privind starea de bine reflectă stări psihologice similare); obiceiul de a baza inferențele pe măsuri unice mai degrabă decât pe modele de măsuri (chiar dacă fiecare acțiune, replică sau răspuns biologic poate rezulta din mai multe seturi de condiții); definirea bolilor mintale prin simptome independente de originea lor; și tratamentul tulburărilor mintale cu medicamente și forme de psihoterapie care nu sunt specifice bolii diagnosticate. Discuția sinceră a autorului va inspira dezbaterea de care este nevoie într-o disciplină care încearcă să își îndeplinească promisiunile.