Cetatea lui Dumnezeu: Cărțile XIII-XXII

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază semnificația și importanța istorică a cărții „Orașul lui Dumnezeu” a Sfântului Augustin, remarcând explorarea pătrunzătoare a problemelor morale și teologice relevante atât pentru Imperiul Roman târziu, cât și pentru cititorii contemporani. Deși lăudată pentru profunzimea sa intelectuală și accesibilitatea gândurilor lui Augustin, cartea este criticată și pentru pasajele lungi, anumite probleme de traducere și prezentarea fizică în unele ediții.

Cartea este văzută ca un clasic cu perspective profunde în gândirea creștină timpurie, oferind o perspectivă istorică valoroasă. Cititorii apreciază spațiul pentru note, claritatea traducerii în anumite ediții și prezentarea care permite accesul ușor la material. Mulți găsesc lucrarea lui Augustin stimulantă din punct de vedere intelectual și relevantă pentru discuțiile moderne despre credință.

Criticile includ lungimea cărții, pe care unii o consideră plictisitoare sau anostă. Există plângeri cu privire la probleme de traducere, cum ar fi pasaje netraduse, și probleme fizice cu anumite ediții, inclusiv fonturi mici sau greu de citit și legături inadecvate. Unii cititori au considerat, de asemenea, că argumentele din cuprins sunt învechite sau naive din perspectiva studiilor biblice moderne.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The City of God: Books XIII-XXII

Conținutul cărții:

EDIȚIE LARGE PRINT, layout ușor de citit, note de subsol complete (>1000).

"Orașul lui Dumnezeu, pentru cei care îl pot înțelege, conține secretul morții și al vieții, al războiului și al păcii, al iadului și al raiului." -Thomas Merton.

"Dintre toți sfinții, Augustin este probabil cel care, așa cum spun quakerii, "vorbește cel mai clar despre condiția noastră". Astăzi ca și acum cincisute de ani." - Anne Fremantle, Saints Alive.

Filozoful Sfântul Augustin a scris Cetatea lui Dumnezeu(De civitate Dei contra paganos), un tratat filozofic de justificare a creștinismului, în jurul anilor 413-426 d.Hr. Cu proiecte de a consolida creștinizarea lumii romane, Sfântul Augustin a condus una dintre cele mai mari bătălii împotriva ereziei. Dragostea sa pentru retorică, combinată cu căutarea sa filosofică neobosită, a deschis calea pentru moștenirea sa istorică - până în zilele noastre. El a influențat opera lui Toma de Aquino și a lui Ioan Calvin și a multor alți teologi de-a lungul secolelor.

Prima parte (Cărțile I-X) este o critică polemică a religiei și filosofiei romane, corespunzând Orașului pământesc. A doua jumătate a Orașului lui Dumnezeu (Cărțile XI-XXII) se întoarce la apărarea creștinismului de către Augustin în contextul filosofiei și teologiei sale a istoriei.

CĂRȚI XIII-XXII- disponibil și Orașul lui Dumnezeu-CĂRȚI I-XII.

Extrase: "În consecință, s-au format două cetăți prin două iubiri: cea pământească prin iubirea de sine, până la disprețul lui Dumnezeu; cea cerească prin iubirea de Dumnezeu, până la disprețul de sine. Cea dintâi, într-un cuvânt, se slăvește în sine, cea de-a doua în Domnul. Căci una caută slava de la oameni; dar cea mai mare slavă a celeilalte este Dumnezeu, martorul conștiinței. Unul își ridică capul în slava sa; celălalt îi spune Dumnezeului său: "Tu ești slava mea și înălțătorul capului meu."1 În unul, prinții și națiunile pe care le supune sunt conduși de dragostea de a conduce; în celălalt, prinții și supușii se slujesc unii pe alții în dragoste, cei din urmă ascultând, în timp ce primii se gândesc la toți.

Unul se bucură de propria sa putere, reprezentată în persoanele conducătorilor săi; celălalt îi spune Dumnezeului său: "Te voi iubi pe Tine, Doamne, puterea mea. "2. De aceea, înțelepții unei cetăți, trăind după om, au căutat să obțină profit pentru propriile trupuri sau suflete, sau pentru amândouă, iar cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu "nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu au fost recunoscători, ci au devenit deșarte în închipuirile lor și inima lor nebună s-a întunecat; pretinzând că sunt înțelepți" - adică slăvindu-se în propria lor înțelepciune și fiind stăpâniți de mândrie - "au devenit nebuni și au schimbat slava Dumnezeului incoruptibil într-un chip făcut asemenea omului coruptibil, păsărilor, animalelor cu patru picioare și târâtoarelor. " Căci ei au fost fie conducători, fie urmași ai poporului în adorarea imaginilor, "și s-au închinat și au slujit creaturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat în veci. " (1 Ps. 3:3. 2 Ps. 18:1. 3 Rom. 1:21-25. 4 1 Cor. 15:28. ) Dar în cealaltă cetate nu există înțelepciune omenească, ci doar evlavie, care oferă închinarea cuvenită adevăratului Dumnezeu și își caută răsplata în societatea sfinților, a îngerilor sfinți, precum și a oamenilor sfinți, "pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți."4" (1 Ps. 3:3. 2 Ps. 18:1. 3 Rom. 1:21-25. 4 1 Cor. 15:28. )