Orașul lui Dumnezeu: Cărțile I-XII

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază o gamă largă de perspective asupra „Orașului lui Dumnezeu” de Sfântul Augustin, menționând că este o lucrare istorică și teologică semnificativă care oferă perspective asupra creștinismului timpuriu și a problemelor morale. În timp ce mulți îi laudă profunzimea, rigoarea intelectuală și accesibilitatea, unii critică anumite ediții pentru probleme de traducere, formatare, lipsă de adnotări și probleme de lizibilitate.

⬤ Dimensiune bună pentru luarea notițelor.
⬤ Oferă perspective istorice și teologice relevante pentru problemele morale.
⬤ Recunoscută ca o lucrare clasică cu idei profunde care influențează gândirea contemporană.
⬤ Oferă o privire asupra creștinismului roman târziu și critici ale păgânismului.
⬤ O explorare formidabilă a teologiei creștine, cu o traducere și o organizare lăudabile.

⬤ Unele ediții au erori de traducere sau omisiuni.
⬤ Anumite formate (de exemplu, paperback) au probleme de lizibilitate din cauza mărimii sau calității fonturilor.
⬤ Unele recenzii menționează că este lungă sau plictisitoare, în special pentru cei din afara studiilor teologice.
⬤ Lipsa notelor de final sau a adnotărilor în unele ediții creează confuzie.
⬤ Defecte fizice raportate în unele exemplare cu copertă cartonată.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The City of God: Books I-XII

Conținutul cărții:

EDIȚIE LARGE PRINT, layout ușor de citit, note de subsol complete (>1000).

"Orașul lui Dumnezeu, pentru cei care îl pot înțelege, conține secretul morții și al vieții, al războiului și al păcii, al iadului și al raiului." -Thomas Merton.

"Dintre toți sfinții, Augustin este probabil cel care, așa cum spun quakerii, "vorbește cel mai clar despre condiția noastră". Astăzi ca și acum cincisute de ani." - Anne Fremantle, Saints Alive.

Filozoful Sfântul Augustin a scris Cetatea lui Dumnezeu(De civitate Dei contra paganos), un tratat filozofic de justificare a creștinismului, în jurul anilor 413-426 d.Hr. Cu proiecte de a consolida creștinizarea lumii romane, Sfântul Augustin a condus una dintre cele mai mari bătălii împotriva ereziei. Dragostea sa pentru retorică, combinată cu căutarea sa filosofică neobosită, a deschis calea pentru moștenirea sa istorică - până în zilele noastre. El a influențat opera lui Toma de Aquino și a lui Ioan Calvin și a multor alți teologi de-a lungul secolelor.

Prima parte (Cărțile I-X) este o critică polemică a religiei și filosofiei romane, corespunzând Orașului pământesc. A doua jumătate a Orașului lui Dumnezeu (Cărțile XI-XXII) se întoarce la apărarea creștinismului de către Augustin în contextul filosofiei și teologiei sale a istoriei.

CĂRȚI I-XII- disponibil și Orașul lui Dumnezeu-CĂRȚI XIII-XXII.

Extrase: "Orașul glorios al lui Dumnezeu este tema mea în această lucrare, pe care tu, dragul meu fiu Marcellinus, ai sugerat-o și care ți se datorează prin promisiunea mea. Am întreprins apărarea ei împotriva celor care își preferă proprii dumnezei față de Fondatorul acestei cetăți - o cetate nespus de glorioasă, fie că o privim așa cum trăiește încă prin credință în această fugară desfășurare a timpului și călătorește ca un străin în mijlocul celor neevlavioși, fie cum va locui în stabilitatea fixă a scaunului său etern, pe care îl așteaptă acum cu răbdare, așteptând până când "dreptatea se va întoarce la judecată"1 și va obține, în virtutea excelenței sale, victoria finală și pacea perfectă. Aceasta este o lucrare mare și anevoioasă; dar Dumnezeu este ajutorul meu. Căci sunt conștient de abilitatea necesară pentru a-i convinge pe cei mândri cât de mare este virtutea umilinței, care ne ridică, nu printr-o aroganță umană, ci printr-un har divin, deasupra tuturor demnităților pământești care se clatină pe această scenă schimbătoare. Pentru că Regele și Fondatorul acestui oraș despre care vorbim, a rostit în Scriptură pentru poporul Său un dicton al legii divine în aceste cuvinte: "Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți."2 Dar aceasta, care este prerogativa lui Dumnezeu, ambiția umflată a unui spirit mândru o afectează, de asemenea, și îi place foarte mult ca aceasta să fie numărată printre atributele sale, să

Arată milă sufletului umilit.

Și zdrobește pe fiii mândriei. 3

Și de aceea, după cum cere planul acestei lucrări pe care am întreprins-o și după cum ne oferă ocazia, trebuie să vorbim și despre cetatea pământească, care, deși este stăpâna națiunilor, este ea însăși stăpânită de pofta ei de domnie." (1 Ps. 94:15, redat altfel în versiunile engleze. 2 Iac. 4:6 și 1 Pet. 5:5. 3 Virgil neid 6. 854. )