Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o perspectivă critică asupra tacticilor de contrainsurgență (COIN) și a aplicațiilor lor istorice, susținând că COIN eșuează adesea din cauza unei concentrări greșite asupra inimilor și minților, mai degrabă decât asupra contextului strategic și a realităților mai dure ale războiului. Deși este lăudată pentru analiza sa istorică amănunțită și argumentele care provoacă la reflecție, unii cititori au considerat că stilul său este greoi, iar concluziile sale sunt uneori lipsite de alternative aplicabile.
Avantaje:Informativ și provocator, cu o analiză istorică solidă. Oferă un argument clar împotriva eficienței strategiilor tradiționale COIN, susținut de studii de caz bine dezvoltate. Recomandat profesioniștilor militari și studenților în domeniul războiului, ca o completare esențială pentru înțelegerea strategiei militare.
Dezavantaje:Stilul de scriere poate fi laborios și meandrat, ceea ce face dificilă implicarea unor cititori. Autorul folosește uneori afirmații exagerate, care pot submina argumentele sale. Unele critici menționează o lipsă de alternative sau soluții aplicabile dincolo de simpla critică a tacticilor COIN.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Counterinsurgency
Conținutul cărții:
Contrainsurgența s-a impus în noul secol ca noul mod de război american.
Cu toate acestea, războaiele din Afganistan și Irak au reînviat o dezbatere istorică cu privire la costurile - monetare, politice și morale - ale operațiunilor menite să elimine insurgenții și să construiască națiuni. Susținătorii de astăzi ai contrainsurgenței fac referire la "războaiele mici" din trecut pentru a-și susține punctul de vedere conform căruia inamicul poate fi "înfrânt" dacă sunt aplicate formulele tactice corecte.
Istoria cuprinzătoare a lui Douglas Porch privind campaniile de contrainsurgență desfășurate de cele trei "națiuni providențiale" - Franța, Marea Britanie și Statele Unite -, de la cuceririle coloniale din secolul al XIX-lea până la "Surge" a generalului Petraeus în Irak, pune la îndoială mitologizarea contemporană a contrainsurgenței ca fiind un mod uman de război. Realitatea, arată el, este că "inimile și mințile" nu au fost niciodată o rețetă pentru o stabilitate durabilă și că campaniile de contrainsurgență din trecut nu au avut succes prin construirea statului, ci prin distrugerea și divizarea societăților, perturbând în același timp relațiile civil-militare.
