Creștinismele pierdute: Bătăliile pentru Scriptură și credințele pe care nu le-am cunoscut niciodată

Recenzii ale cititorilor

„Scripturile pierdute” de Bart Ehrman este o explorare academică a textelor creștine timpurii care au fost pierdute în istorie, concentrându-se pe originile diverse și adesea controversate ale creștinismului. Cartea oferă o analiză accesibilă și aprofundată a diferitelor grupuri creștine timpurii, a credințelor lor și a proceselor istorice care au modelat canonul creștin pe care îl cunoaștem astăzi. Ehrman subliniază importanța textelor ignorate anterior în înțelegerea complexității gândirii creștine timpurii.

⬤ Stil de scriere savant, dar accesibil, potrivit pentru nespecialiști.
⬤ Examinarea cuprinzătoare a sectelor creștine timpurii și a credințelor lor.
⬤ Prezintă perspective alternative asupra originilor creștine, extinzând înțelegerea cititorilor.
⬤ Citări abundente și surse de renume citate pentru a susține argumentele.
⬤ Povestiri captivante cu personaje istorice interesante.
⬤ Perspective provocatoare asupra dezvoltării canonului creștin și a contextului istoric.

⬤ Unii cititori consideră organizarea conținutului dificilă și greu de urmărit.
⬤ Secțiunile pot părea dense sau prea ample, ceea ce face dificilă asimilarea de către unii.
⬤ Câțiva cititori au considerat că îi lipsește calitatea captivantă a scrisului din lucrările anterioare ale lui Ehrman.
⬤ Formatul dens ar putea fi neinvitant pentru unii cititori potențiali.

(pe baza a 305 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew

Conținutul cărții:

Biserica creștină timpurie a fost un haos de credințe contradictorii. Unele grupuri de creștini susțineau că nu există un singur Dumnezeu, ci doi sau doisprezece sau treizeci. Unii credeau că lumea nu fusese creată de Dumnezeu, ci de o zeitate mai mică, ignorantă. Anumite secte susțineau că Iisus a fost uman, dar nu divin, în timp ce alții spuneau că a fost divin, dar nu uman.

În Creștinismele pierdute, Bart D. Ehrman oferă o privire fascinantă asupra acestor forme timpurii de creștinism și arată cum au ajuns să fie suprimate, reformate sau uitate. Toate aceste grupuri au insistat că susțin învățăturile lui Iisus și ale apostolilor săi și toate dețineau scrieri care le confirmau afirmațiile, cărți despre care se spune că au fost produse chiar de discipolii lui Iisus. Lucrările arheologice moderne au recuperat o serie de texte-cheie și, după cum arată Ehrman, aceste descoperiri spectaculoase dezvăluie o diversitate religioasă care spune multe despre modul în care istoria este scrisă de cei care câștigă. Discuția lui Ehrman variază de la considerații privind diverse „scripturi pierdute” - inclusiv evanghelii falsificate care ar fi fost scrise de Simon Petru, cel mai apropiat discipol al lui Iisus, și de Iuda Toma, presupusul frate geamăn al lui Iisus - până la credințele disparate ale unor grupuri precum ebioniții iudeo-creștini, marcioniții antievrei și diverse secte „gnostice”. Ehrman examinează în profunzime luptele care au avut loc între „creștinii proto-ortodocși.

creștini” - cei care în cele din urmă au compilat cărțile canonice ale Noului Testament și au standardizat credința creștină - și grupurile pe care le-au denunțat ca eretici și pe care în cele din urmă le-au învins.

Cercetat cu scrupulozitate și scris cu luciditate, Creștinismele pierdute este o relatare revelatoare despre politică, putere și confruntarea de idei dintre creștini în deceniile care au precedat momentul în care un grup a ajuns să își vadă opiniile prevalând.