Raiul și iadul: O istorie a vieții de apoi

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Heaven and Hell” de Bart Ehrman explorează evoluția istorică a conceptelor de rai și iad în creștinism. Ea analizează în profunzime modul în care aceste idei s-au dezvoltat de la credințele antice la înțelegerea contemporană, contestând presupunerea că acestea au fost întotdeauna o parte esențială a doctrinei creștine.

Mulți cititori apreciază stilul accesibil de scriere al lui Ehrman și povestirea captivantă, care fac subiectele istorice și teologice complexe mai ușor de înțeles. Cartea oferă perspective valoroase asupra modului în care influențele culturale au modelat credințele despre viața de apoi. De asemenea, recenzenții notează că aceasta servește drept o bună introducere pentru cei interesați de contextul istoric al acestor concepte.

Unii cititori menționează că Ehrman pare uneori să se contrazică, folosind referințe biblice pentru a-și susține opiniile personale, în timp ce critică fiabilitatea Bibliei în alte contexte. Câteva critici se concentrează pe neclaritatea cărții spre final și pe sentimentul că aceasta nu oferă informații noi pentru cei deja familiarizați cu subiectul.

(pe baza a 163 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Heaven and Hell: A History of the Afterlife

Conținutul cărții:

Un istoric al creștinismului timpuriu, bestseller New York Times, abordează două dintre cele mai captivante întrebări ale existenței umane: de unde au apărut ideile de rai și iad și de ce persistă ele?

Ce se întâmplă atunci când murim? Un recent sondaj Pew Research a arătat că 72% dintre americani cred într-un rai literal și 58% cred într-un iad literal. Majoritatea oamenilor care au aceste convingeri sunt creștini și presupun că acestea sunt învățăturile străvechi ale Bibliei. Însă recompensele și pedepsele eterne nu se regăsesc nicăieri în Vechiul Testament și nu sunt ceea ce Iisus sau discipolii săi au învățat.

Așadar, de unde provin aceste idei?

În această „înțelegere elocventă a modului în care moartea este privită în multe tradiții spirituale” ( Publishers Weekly, recenzie cu stele), Bart Ehrman relatează lunga istorie a vieții de apoi, de la Epopeea lui Gilgamesh până la scrierile lui Augustin, concentrându-se în special asupra învățăturilor lui Iisus și ale primilor săi discipoli. El discută despre vechile tururi ghidate ale raiului și iadului, în care o persoană în viață observă binecuvântările sublime ale raiului pentru cei care sunt salvați și chinurile îngrozitoare ale iadului pentru cei care sunt condamnați. Unele dintre aceste relatări iau forma unor experiențe apropiate de moarte, cele mai vechi despre care există date, cu asemănări intrigante cu cele raportate astăzi.

Una dintre concluziile surprinzătoare ale lui Ehrman este că nu a existat niciodată o singură înțelegere greacă, iudaică sau creștină a vieții de apoi, ci numeroase opinii concurente. Mai mult, aceste viziuni nu au venit de nicăieri; ele au fost intim legate de lumea socială, culturală și istorică din care au apărut. Abia mai târziu, în primele secole creștine, ele s-au transformat în noțiuni de fericire sau damnare veșnică acceptate pe scară largă astăzi.

În această "istorie elegantă" ( The New Yorker ), Ehrman ne ajută să reflectăm asupra originii ideilor noastre despre viața de apoi. Cu "narațiunea sa bogat structurată" ( The Boston Globe ), el ne asigură că, chiar dacă poate exista ceva la care să sperăm atunci când murim, cu siguranță nu există nimic de care să ne temem.