Cum am devenit călugăriță

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Cum am devenit călugăriță” de Cesar Aira prezintă o explorare unică a copilăriei printr-o serie de viniete emoționante și bizare. Deși este lăudată pentru profunzimea psihologică și narațiunea imaginativă, cartea este, de asemenea, criticată pentru dezorganizarea sa și lipsa unui complot convențional. Unii cititori au considerat începutul și sfârșitul gadget, în timp ce alții au apreciat structura episodică. Ambiguitatea de gen a protagonistului și elementele suprarealiste au polarizat opiniile.

⬤ Viziune psihologică profundă asupra copilăriei.
⬤ Stil narativ unic și captivant.
⬤ Caracterizare vie și explorarea vieții interioare.
⬤ Hilar cu momente de absurditate.
⬤ Proză bine scrisă care evocă răspunsuri emoționale puternice.

⬤ Structură dezorganizată cu o lipsă de complot liniar.
⬤ Începutul și sfârșitul sunt percepute ca niște artificii.
⬤ Unele capitole se citesc mai degrabă ca povestiri scurte independente decât ca o narațiune coerentă.
⬤ Nu sunt potrivite pentru cititorii care se așteaptă la o poveste convențională.
⬤ Reacții mixte la reprezentarea ambiguă a sexului protagonistului.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How I Became a Nun

Conținutul cărții:

Ideea că nativii americani trăiesc în armonie perfectă cu natura este unul dintre cele mai prețuite mituri contemporane. Dar cât de veridică este această imagine mai mare decât viața? Potrivit antropologului Shepard Krech, primii oameni din America de Nord au demonstrat toată inteligența, interesul personal, flexibilitatea și capacitatea de a face greșeli a ființelor umane de oriunde. După cum spune Nicholas Lemann în The New Yorker, "Krech este mai mult decât un răsturnător al înțelepciunii convenționale.

El are un punct de vedere serios și mai larg de prezentat.... Concepte precum ecologia, deșeurile, conservarea și chiar lumea naturală (distinctă de cea umană) sunt complet anacronice atunci când sunt aplicate indienilor în zilele dinaintea colonizării europene a Americii de Nord." "Oferă un portret mai complex al nativilor americani, un portret care respinge mitologiile, chiar și pe cele pe care atât europenii, cât și nativii americani ar dori să le îmbrățișeze." -- Washington Post"Povestea mea, povestea "cum am devenit călugăriță", a început foarte devreme în viața mea.

Tocmai împlinisem șase ani. Începutul este marcat de o amintire vie, pe care o pot reconstitui până la ultimul detaliu. Înainte, nu există nimic, iar după, totul este o prelungire a aceleiași amintiri vii, continuă și neîntreruptă, inclusiv intervalele de somn, până în momentul în care am luat vălul." Așa începe uimitorul roman "autobiografic" al lui Cesar Aira. Intensă și perfectă, această narațiune inventată a experienței copilăriei se înfățișează cu umor dramatic în fiecare etapă a maturizării: prima înghețată, școala, lectura, jocurile, prietenia. Romanul începe în orașul natal al lui Aira, Coronel Pringles. Pe măsură ce crește conștiința de sine, povestea înaintează într-un torent de anecdote care transformă o lume a fericirii fără evenimente în altceva: anecdota devine aventură, iar aventura, fabulă și apoi legendă. Între memorie și uitare, realitate și ficțiune, Cum am devenit călugăriță de Cesar Aira păstrează principalele comori ale copilăriei: realitatea fabulei și delirul invenției.

La câteva zile după ce a împlinit cincizeci de ani, Aira a observat marginea subțire a lunii, vizibilă în ciuda soarelui care răsărea. Când soția sa i-a explicat fenomenul, el a fost șocat că timp de cincizeci de ani nu a știut nimic despre "ceva atât de evident, atât de vizibil". Această epifanie l-a determinat să scrie Cum am devenit călugăriță. Cu un simț al umorului subtil și melancolic, el reflectă asupra eșecurilor sale, asupra sensului vieții și asupra importanței literaturii.