De ce contează actoria

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit un amestec de recenzii, unii lăudându-i explorarea pătrunzătoare a actoriei și a istoriei sale, în timp ce alții o critică pentru inexactități și lipsa de profunzime în anumite domenii.

Este considerată ca fiind fantastică și pătrunzătoare, cu o privire de ansamblu distractivă asupra ultimilor 100 de ani de actorie. Mulți cititori apreciază natura sa academică și concentrarea în profunzime asupra actorilor semnificativi precum Laurence Olivier și Marlon Brando. Scrierea este descrisă ca fiind captivantă și plăcută de mai mulți care au considerat că adaugă valoare înțelegerii lor despre actorie.

Criticii semnalează inexactități și o lipsă de concentrare, în special în modul în care sunt discutate anumite incidente care îi implică pe Olivier și Leigh. Unii au considerat că volumul are un domeniu de aplicare prea limitat, este repetitiv sau se concentrează excesiv pe anumiți actori, împiedicând profunzimea sa generală. Au existat, de asemenea, plângeri cu privire la stilul de scriere al autorului, verbose și stilat.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why Acting Matters

Conținutul cărții:

Un eseu provocator, extrem de captivant, despre arta de a pretinde pe scenă, pe ecran și în viața de zi cu zi

Contează actoria? David Thomson, unul dintre cei mai respectați și mai perspicace scriitori despre film și teatru, răspunde la această întrebare cu inteligență și spirit. În acest eseu proaspăt și provocator, Thomson abordează cel mai evaziv dintre subiecte, examinând farmecul artelor spectacolului atât pentru artist, cât și pentru spectator, abordând în același timp paradoxurile inerente actoriei în sine. El se gândește la procesul de casting, la interpretarea pe scenă sau în film și la cultul celebrității. Arta și măiestria considerabilă a unor artiști talentați precum Meryl Streep, Laurence Olivier, Vivien Leigh, Marlon Brando, Daniel Day-Lewis și alții sunt evaluate aici cu scrupulozitate, ca și noțiunile de actorietate "bună" și "rea".

Explorarea lui Thomson este în același timp o meditație și o celebrare a unei forme de artă unice și foarte iubite, adesea neînțeleasă și uneori batjocorită. El susține că actoria nu numai că "contează", dar este esențială și inevitabilă, precum și periculoasă, cronică, transformatoare și entuziasmantă, fie pe scena teatrului, pe ecranul de cinema sau ca parte a vieții noastre cotidiene.