Dincolo de sine: Conversații între budism și neuroștiință

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru dialogul pătrunzător dintre budism și neuroștiințe, oferind diverse perspective asupra conștiinței și meditației. Deși este foarte apreciată pentru profunzimea și contribuțiile sale bine gândite, unii cititori au considerat-o dificil de citit și și-au exprimat dorința pentru puncte de vedere mai diverse.

Oferă o perspectivă nouă necesară asupra conștiinței și realității, reunind neuroștiința și perspectivele budismului tibetan.

Respectă și articulează în mod eficient punctele de vedere diferite, fără a simplifica excesiv sau a forța consensul.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Beyond the Self: Conversations Between Buddhism and Neuroscience

Conținutul cărții:

Puncte de vedere convergente și divergente privind mintea, sinele, conștiința, inconștientul, liberul arbitru, percepția, meditația și alte subiecte.

Budismul împărtășește cu știința sarcina de a examina mintea în mod empiric; acesta a urmărit, timp de două milenii, investigarea directă a minții prin introspecție pătrunzătoare. Pe de altă parte, neuroștiința se bazează pe cunoașterea de terță persoană sub forma observației științifice. În această carte, Matthieu Ricard, un călugăr budist format ca biolog molecular, și Wolf Singer, un neuroscientist distins - prieteni apropiați, continuând un dialog continuu - își oferă perspectivele asupra minții, sinelui, conștiinței, inconștientului, liberului arbitru, epistemologiei, meditației și neuroplasticității.

Conversația amplă dintre Ricard și Singer pune în scenă o întâlnire iluminatoare și captivantă între multitudinea de descoperiri experiențiale ale budismului și multitudinea de rezultate experimentale ale neuroștiinței. Ei discută, printre multe altele, despre diferența dintre ruminație și meditație (ruminația este flagelul meditației, dar psihoterapia depinde de ea); despre distincția dintre conștiința pură și conținutul acesteia; despre ideea budistă (sau lipsa ei) de inconștient și criteriile precise ale neuroștiinței pentru procesele conștiente și inconștiente; și despre punctele comune dintre terapia cognitiv-comportamentală și meditație. Punctele lor de vedere sunt divergente (Ricard afirmă că abordarea la persoana a treia nu va întâlni niciodată conștiința ca experiență primară) și convergente (Singer subliniază faptul că înțelegerea neuroștiințifică a percepției ca reconstrucție seamănă foarte mult cu înțelepciunea budistă atot-discriminatorie), dar ambii își mențin viziunea îndreptată spre înțelegerea aspectelor fundamentale ale vieții umane.