Distrugerea rațiunii

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă o opinie polarizată cu privire la „Distrugerea rațiunii” a lui Lukács. În timp ce unii laudă cartea ca fiind o resursă valoroasă pentru confruntarea cu iraționalismul modern, alții o critică pentru că este prost scrisă și lipsită de profunzime. Critica cărții la adresa figurilor istorice din filosofie este considerată unidimensională și lipsită de nuanțe de către unii recenzenți, în timp ce introducerea lui Enzo Traverso primește laude pentru calitatea sa.

⬤ Oferă o resursă imensă pentru abordarea ideilor iraționaliste în gândirea contemporană, în special criticile postmodernismului.
⬤ Introducerea lui Enzo Traverso este foarte respectată și stabilește un context bine gândit pentru carte.
⬤ Stilul de scriere al lui Lukács este descris ca fiind lucid și convingător, făcând accesibile idei complexe.
⬤ Cartea este considerată un clasic și importantă pentru cei care studiază Lukács și filosofia secolului XX.

⬤ Principala critică a lui Heidegger ocupă doar 24 de pagini din cele 850, lăsând o mare parte din conținut nesatisfăcător.
⬤ Descrisă ca o polemică prost construită, lipsită de profunzime și excesiv de simplistă în criticile sale la adresa unor filosofi proeminenți precum Weber și Nietzsche.
⬤ Unii recenzenți susțin că încearcă să regleze conturi personale mai degrabă decât să contribuie în mod semnificativ la discursul filosofic.
⬤ Cartea a fost respinsă ca fiind o lucrare mai puțin importantă a lui Lukács, în special în comparație cu scrierile sale anterioare, mai influente.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Destruction of Reason

Conținutul cărții:

O lucrare clasică și controversată a marxismului occidental de către un teoretician politic renumit

Un clasic al marxismului occidental, Distrugerea rațiunii este critica tranșantă a lui Georg Luk cs la adresa filosofiei germane de după Marx și a rolului pe care aceasta l-a jucat în ascensiunea național-socialismului. Publicată inițial în 1952, cartea este o polemică susținută și detaliată împotriva filosofiei și sociologiei germane posthegeliene, de la Kierkegaard la Heidegger. The Destruction of Reason susține fără menajamente că, aproape fără excepții, tradiția posthegeliană a pregătit terenul gândirii fasciste. În acest sens, principalii vinovați sunt Friedrich Nietzsche și Mart n Heidegger, care sunt acuzați, la rândul lor, că au introdus iraționalismul în gândirea socială și filosofică, un antagonism pronunțat față de ideea de progres în istorie, o viziune aristocratică asupra "maselor" și, în consecință, ostilitatea față de socialism, care, în expresiile sale clasice, sunt mișcări pentru democrația populară - în special, dar nu exclusiv, exproprierea majorității proprietății private în ceea ce privește producția materială.

The Destruction of Reason rămâne una dintre cele mai controversate cărți ale lui Luk cs, deși puțin citită. Această nouă ediție, cu o introducere istorică de Peter E. Gordon, va vedea în sfârșit acest clasic revenind la tipar.