Drepturile omului ca politică și idolatrie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a problemelor și teoriilor contemporane privind drepturile omului. Ea include eseuri care abordează atât dimensiunile politice, cât și cadrele teoretice ale drepturilor omului. Deși lăudată pentru claritatea și accesibilitatea sa, unii cititori consideră că discuțiile și comentariile suplimentare sunt lipsite de profunzime și valoare.

⬤ Oferă o privire de ansamblu convingătoare și accesibilă asupra problemelor legate de drepturile omului
⬤ prezintă argumente logice și bine gândite
⬤ potrivită atât pentru noii veniți, cât și pentru cercetătorii cu experiență
⬤ scrierea este clară și inteligibilă
⬤ oferă o abordare măsurată, dialogică și pragmatică a susținerii drepturilor omului.

⬤ Unii cititori consideră că comentariile suplimentare sunt lipsite de diversitate în ceea ce privește perspectiva și profunzimea
⬤ perspectiva occidentală poate să nu rezoneze cu toate audiențele
⬤ valoarea generală este pusă la îndoială de unii
⬤ unele eseuri sunt considerate neconvingătoare în comparație cu altele din domeniu.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Human Rights as Politics and Idolatry

Conținutul cărții:

Michael Ignatieff se bazează pe vasta sa experiență de scriitor și comentator al afacerilor mondiale pentru a prezenta o analiză pătrunzătoare a succeselor, eșecurilor și perspectivelor revoluției drepturilor omului. De când Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, această revoluție a adus lumii progres moral și a rupt monopolul statului-națiune asupra conducerii afacerilor internaționale. Dar s-a confruntat și cu provocări. Ignatieff susține că activiștii pentru drepturile omului au fost criticați, pe bună dreptate, de Asia, de lumea islamică și chiar de Occident pentru că au fost prea ambițioși și nu au vrut să accepte limite. În opinia sa, este timpul ca activiștii să adopte o agendă mai modestă și să restabilească echilibrul între drepturile statelor și drepturile cetățenilor.

Ignatieff începe prin a examina politica drepturilor omului, evaluând când este oportun să se folosească abuzul drepturilor omului pentru a justifica intervenția în alte țări. El explorează apoi ideile care stau la baza drepturilor omului, avertizând că drepturile omului nu trebuie să devină o idolatrie. În spiritul lui Isaiah Berlin, el susține că drepturile omului pot obține un consens universal numai dacă sunt concepute pentru a proteja și a spori capacitatea indivizilor de a duce viața pe care o doresc. Prin adoptarea acestei abordări și prin recunoașterea faptului că suveranitatea statului este cea mai bună garanție împotriva haosului, conchide Ignatieff, națiunile occidentale vor avea mai multe șanse de a extinde progresul real din ultimii cincizeci de ani. Pe tot parcursul cărții, Ignatieff echilibrează idealismul cu un simț sigur al realității practice, dobândit în urma anilor în care a călătorit în zone de război și de agitație politică din întreaga lume.

Bazată pe conferințele Tanner pe care Ignatieff le-a ținut la Centrul pentru Valori Umane al Universității Princeton în 2000, cartea include două capitole scrise de Ignatieff, o introducere de Amy Gutmann, comentarii ale patru cercetători de marcă - K. Anthony Appiah, David A. Hollinger, Thomas W. Laqueur și Diane F. Orentlicher - și un răspuns al lui Ignatieff.

-- "Publishers Weekly".