Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Criticul apreciază argumentele provocatoare ale lui Kilby împotriva cadrelor teologice prea ambițioase și a pericolului de a-L modela pe Dumnezeu în termeni umani. Cu toate acestea, îi critică abordarea pentru că este prea centrată pe conceptul de „mister”, ceea ce, în opinia sa, îi îndepărtează lucrarea de relevanța pastorală concretă și de aplicarea zilnică pentru credincioși.
Avantaje:Argumentele lui Kilby oferă o atenționare utilă împotriva teologiei ambițioase și a trinităților sociale, promovând o abordare atentă a lui Dumnezeu și a credinței. Cartea este considerată captivantă și provocatoare, îndemnând la reflecție și cercetare continuă.
Dezavantaje:Recenzentul consideră că accentul pus de Kilby pe „mister” este excesiv, putând duce la un „fetișism al misterului” lipsit de aplicații practice pentru viața de zi cu zi. Ei consideră că abordarea ei nu este suficient de constructivă, pastorală sau relevantă pentru experiențele trăite de credincioși.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
God, Evil and the Limits of Theology
Conținutul cărții:
Karen Kilby explorează doctrina Trinității și problemele legate de rău, suferință și păcat. Ea oferă o critică a lipsei de respect pentru mister întâlnită în cea mai populară gândire trinitară a timpului nostru.
Kilby oferă o lectură apofatică a lui Aquino cu privire la Trinitate și propune un nou pas distinct în secvența despre Trinitate - atractivitatea doctrinelor sociale ale Trinității constă în principal în relevanța lor eclezială și politică. Ea se angajează în faimosul eseu al lui Miroslav Volf "Trinitatea este programul nostru social" și abordează întrebarea cum ar putea arăta o politică alternativă a unei teologii apofatice a Trinității. Eseurile explorează problema teodiceii și susțin că răul pune o întrebare creștinilor și teologiei creștine la care nu se poate nici răspunde, nici respinge.
Kilby susține că creștinii trebuie să trăiască cu acest mister, cu această lipsă de rezolvare, mai degrabă decât să încerce să diminueze gravitatea răului sau să permită răului să dicteze concepția lor despre bunătatea sau puterea lui Dumnezeu. Oferind o lectură critică a lui Hans Urs von Balthasar și a lui Julian de Norwich, ea explorează întrebarea dacă creștinismul poate evita să dea o valoare pozitivă suferinței și concluzionează că cei doi reprezintă două curente diferite în cadrul tradiției creștine în ceea ce privește gândirea asupra suferinței.
