Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o critică nuanțată a elitismului din știința modernă, pledând pentru o noțiune reconstruită de obiectivitate care să încorporeze perspective multiculturale și experiențele celor oprimați. În timp ce unii cititori apreciază angajamentul său față de studiile feministe și postcoloniale, alții critică argumentele lui Harding ca fiind alambicate și lipsite de exemple concrete, ceea ce duce la contradicții și confuzie lingvistică.
Avantaje:⬤ Oferă o critică acerbă a elitismului neopozitivist și contribuie la cercetarea feministă și postcolonială.
⬤ pledează pentru o redefinire a noțiunii de obiectivitate care să includă diverse perspective.
⬤ Evidențiază rădăcinile multiculturale ale științei moderne și contestă miturile științifice.
⬤ Oferă perspective valoroase pentru cercetătorii feminiști și postcoloniali.
Dezavantaje:⬤ Unele argumente sunt considerate irelevante sau slab susținute de exemple.
⬤ Stilul de scriere al autoarei este criticat ca fiind complicat și prea complex, ceea ce face dificilă urmărirea argumentelor sale.
⬤ Contradicțiile din text creează confuzie și împiedică claritatea.
⬤ Lipsesc discuțiile detaliate ale sistemelor de cunoaștere non-occidentale.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Is Science Multicultural?: Postcolonialisms, Feminisms, and Epistemologies
Conținutul cărții:
Is Science Multicultural? explorează ceea ce ultimele trei decenii de studii științifice și tehnologice europene/americane, feministe și postcoloniale pot învăța unele de la altele. Sandra Harding prezintă și discută o serie de studii științifice postcoloniale și implicațiile acestora pentru știința "nordică".
Toate cele trei linii de studii științifice s-au dezvoltat în contextul proiectelor științifice și tehnologice de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acestea ilustrează modul în care proiectele tehnoștiințifice au semnificații diferite pentru grupuri diferite. Sensul atribuit de cultura occidentală poate să nu fie împărtășit sau poate fi diametral opus în culturile din alte părți ale lumii.
Cu toate acestea, toți ar fi de acord că proiectele științifice - inclusiv știința modernă - sunt "sisteme de cunoștințe locale". Interesele și resursele discursive pe care diversele grupuri de cercetători științifici le aduc în proiectele lor, precum și modul în care organizează producția de studii științifice de tipul lor, sunt, de asemenea, specific locale din punct de vedere cultural.
Deși proiectele lor pot fi convergente în mod neintenționat, ele sunt, de asemenea, conflictuale în aspecte fundamentale. În ce măsură această situare culturală inevitabilă a cunoașterii este atât o resursă neprețuită, cât și o limitare a progresului cunoașterii despre natură? Care sunt resursele distinctive pe care teoreticienii științei feministe și postcoloniale le oferă în gândirea despre istoria științei moderne; diversitatea tradițiilor "științifice" în culturile non-europene, precum și în cele europene; și direcțiile care ar putea fi luate de proiectele științifice mai puțin androcentrice și eurocentrice? Cum ar putea proiectele științelor moderne să fie legate mai ferm de aspirațiile prodemocratice care sunt atât de larg exprimate în viața contemporană? Echilibrând cu atenție resursele epistemologice poststructuraliste și convenționale, acest studiu concluzionează propunând noi direcții de gândire cu privire la obiectivitate, metodă și reflexivitate în lumina noilor înțelegeri dezvoltate în lumea de după cel de-al doilea război mondial.
